• În cazul „BCR acţionar la Oltchim”,
CNVM l-a iertat pe directorul Constantin Roibu şi i-a redus amenda la numai 500 lei
Petre Coman
Prin Decizia nr. 143/08.02.2011, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a admis în parte contestaţia formulată de directorul general al Oltchim, Constantin Roibu, împotriva Ordonanţei CNVM nr. 547/13.12.2010 de sancţionare cu amendă în valoare de 7.500 lei. Astfel, CNVM a decis diminuarea amenzii, de la 7.500 lei, la 500 lei.
În susţinerea contestaţiei sale, directorul Constantin Roibu a invocat următoarele argumente: informaţia, obiect al comunicatelor de presă îndeplineşte condiţiile pentru a fi catalogată drept informaţie privilegiată; în termenul legal de la data luării la cunoştinţă cu privire la informaţiile privilegiate, Constantin Roibu a dat curs solicitării reprezentanţilor BVB şi şi-a îndeplinit obligaţiile legale de informare prin comunicatul de presă din 7.10.2010; în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, „societatea trebuie să informeze fără întârziere, în maximum 48 de ore, publicul, cu privire la orice noi evenimente apărute în activitatea acesteia, care nu au fost aduse la cunoştinţa acestuia şi care pot conduce la modificări ale preţului acţiunilor, datorită efectului acestor evenimente asupra situaţiei patrimoniale şi financiare sau asupra activităţii emitentului în ansamblu” (este evident că intenţia exprimată în mod clar, în scris, a unui creditor de a-şi converti creanţele în acţiuni este o informaţie certă care are influenţă asupra situaţiei patrimoniale şi financiare precum şi asupra activităţii emitentului.
Astfel, la data comunicatelor de presă, informaţia era conţinută în adresa din 29.06.2010 pe care BCR o înaintase către MECMA şi prin care în mod clar se afirma intenţia de a converti o parte din creditul acordat Oltchim); aprobările interne şi condiţiile menţionate de BCR în adresa din 29.06.2010 reprezentau elemente în funcţie de care se determina cuantumul sumei care se va converti în acţiuni şi nicidecum o condiţionalitate cu privire la existenţa sau inexistenţa acordului de convertire; informaţiile pe care Ordonanţa CNNM atacată le consideră „incerte” au fost confirmate şi de secretarul de stat din cadrul MECMA, Karoly Borbely; fapta pentru care a fost sancţionat Constantin Roibu nu există, nefiind vorba despre o diseminare de informaţii eronate ci despre exercitarea unei obligaţii legale de informare cu privire la evenimente importante despre societatea emitentă Oltchim; fapta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată manipulare de piaţă; informaţia iniţială nu a fost diseminată prin mass-media sau internet, ci a fost adusă la cunoştinţa unui grup restrâns de specialişti în domeniul chimiei, în cadrul unei conferinţe naţionale de chimie;
scopul informării nu a fost legat de valoarea instrumentelor financiare, ci de prezentarea evoluţiei activităţii societăţii în viitor, prezentare adresată pieţei de specialitate, chimică, nu de capital; de abia la solicitarea expresă a BVB s-a emis comunicatul de presă din 07.10.2010; nicăieri în cuprinsul comunicatului de presă nu se sugerează, insinuează sau afirmă că BCR va deveni acţionar al Oltchim în mod irevocabil, indiferent de alte condiţionalităţi, pentru a se putea vorbi de o inducere în eroare sau de informaţie incertă; comunicatul atestă în mod limpede şi cert faptul că BCR va deveni acţionar numai după aprobarea de către Comisia Europeană.
Care au fost aspectele şi motivaţiile reţinute de CNVM?
Cei de la CNVM au spus că actul prin care Constantin Roibu a contestat decizia de sancţionare este parţial fondat având în vedere că informaţia în speţă referitoare la o posibilă intrare în acţionariatul SC Oltchim SA a BCR, prin conversia creanţelor în acţiuni, intră în categoria informaţiilor privilegiate. Astfel, informaţia în speţă, transmisă de către Oltchim, Bursei de Valori Bucureşti, la data de 07.10.2010, avea un caracter incert întrucât îndeplinirea ei era condiţionată de obţinerea unor aprobări din partea reprezentanţilor BCR. Având în vedere caracterul incert al informaţiei în discuţie şi prevederile din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, se poate considera că Oltchim avea motive întemeiate de amânare a dezvăluirii publice a acestei informaţii (în primă fază în cadrul Conferinţei Naţionale de Chimie şi ulterior, prin intermediul raportului curent publicat pe pagina BVB), până la momentul la care această societate emitentă ar fi putut prezenta publicului o informaţie cu caracter cert.
În ceea ce priveşte invocarea de către Constantin Roibu a faptului că societatea trebuie să informeze fără întârziere, în maximum 48 de ore, publicul, cu privire la orice noi evenimente apărute în activitatea acesteia, cei de la CNVM au considerat că este nefondată, întrucât această informaţie, deşi cu un caracter incert şi condiţionat la momentul respectiv, exista în cadrul societăţii mult înainte de aducerea ei la cunoştinţa publică, având în vedere istoricul corespondenţei purtate între BCR – Oltchim – Ministerul Economiei. Aşadar, invocarea termenului legal de 48 de ore raportat la apariţia acestei informaţii nu poate fi reţinută ca fiind „respectare a termenului legal”.
Referitor la susţinerile lui Constantin Roibu potrivit cărora „la data comunicatelor de presă, informaţia era conţinută în adresa din 29.06.2010 pe care BCR o înaintase către MECMA şi prin care în mod clar se afirma intenţia de a converti o parte din creditul acordat Oltchim”, CNVM a făcut o distincţie clară între comunicatele Oltchim emise în intervalul 07-11.10.2010. Astfel, comunicatul din data de 07.10.2010 aduce clarificări referitoare la informaţiile apărute în presă cu privire la posibilitatea ca BCR să devină acţionar al Oltchim, conţinând şi prezentând trunchiat şi în mod eronat o serie de informaţii cuprinse în adresa BCR din data de 29.06.2010, respectiv, prezentând informaţia cu privire la posibila intrare în acţionariatul Oltchim a BCR ca fiind certă. Comunicatul din data de 08.10.2010 vine să aducă clarificări faţă de comunicatul precedent, în sensul că acesta conţine o informaţie mai exactă, în sensul aspectelor cuprinse în adresa BCR din 29.06.2010. Totuşi, este relevant aspectul privind momentul apariţiei acestui comunicat şi anume după închiderea şedinţei de tranzacţionare din data de 08.10.2010, oferind astfel posibilitatea celor interesaţi să tranzacționeze în baza informaţiilor inexacte cuprinse în comunicatul anterior. Prin intermediul comunicatului din data de 11.10.2010, Oltchim a retractat integral conţinutul comunicatelor precedente.
Cu privire la afirmaţiile directorului Constantin Roibu potrivit cărora „aprobările interne şi condiţiile menţionate de BCR în adresa din 29.06.2010 reprezentau elemente în funcţie de care se determina cuantumul sumei care se va converti în acţiuni şi nicidecum o condiţionalitate cu privire la existenţa sau inexistenţa acordului de convertire”, CNVM a spus că acestea sunt neîntemeiate întrucât, din analiza documentelor puse la dispoziţie şi avute în vedere la analizarea acestui caz, reiese faptul că posibila intrare a BCR în acţionariatul Oltchim era condiţionată de respectarea sau îndeplinirea unor condiţii şi obţinerea unor certificate şi autorizaţii. Din conţinutul corespondenţei purtate între părţile implicate nu reiese faptul că oricare dintre aceste condiţii ce trebuie aduse la îndeplinire ar fi facultative sau că îndeplinirea acestora condiţionează exclusiv cuantumul sumei ce va fi convertită. Prin intermediul afirmaţiilor făcute de către Karoly Borbely şi asumate (prin necontestare) de BCR, nu s-a confirmat decizia BCR de a deveni acţionar al Oltchim, ci a fost validat un acord de principiu ce poate pune bazele unei posibile înţelegeri finale în acest sens.
„Atât timp cât decizia de principiu a BCR de a intra în acţionariatul Oltchim este supusă condiţionalităţii reprezentată de aprobarea conversiei de către Comisia Europeană, nu se poate considera că informaţia diseminată la data de 07.10.2010 are un caracter cert. Apreciem faptul că la sancţionarea lui Constantin Roibu trebuie să se ţină seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului, în speţă, de faptul că nu se poate stabili cu exactitate legătura indisolubilă între diseminarea informaţiei incerte şi latura subiectivă a faptei – vinovăţia”, se mai spune în decizia CNVM.
