Locurile de muncă false din taximetrie aduc pagube statului
Nicu Trandafir
În taximetria din România lucrează câteva zeci de mii de oameni care de fapt sunt nişte sclavi. Numai în judeţul nostru, unul relativ mic, sunt peste o mie de taximetrişti. Nici zece la sută dintre aceştia nu au contracte de muncă pentru o normă de 8 ore zilnic. Majoritatea lucrează minim 10 ore pe zi şi beneficiază de contracte de muncă pentru perioade de 4 ore pe zi. Astfel bugetele asigurărilor de sănătate, cele pentru şomaj şi pensii sunt afectate. Afectată este şi pensia viitoare a unui taximetrist care peste câţiva ani va cere ajutoare sociale şi subvenţii la căldură de exemplu datorită pensiei mici. Însă banii cei mai mulţi îi pierde statul altfel în acest domeniu.
Foarte mulţi taximetrişti nu fac taximetrie pe autoturismele proprii ci plătesc o taxă zilnică care începe de la 40 de lei şi ajunge la 100 de lei adevăratului proprietar al autoturismului. De fapt şoferul procedează ca şi cum ar închiria o maşină. Numai că nu există contract de închiriere şi banii daţi celui care deţine maşina nu sunt contabilizaţi nicăieri. Proprietarii de taxiuri, mai ales cei cu multe autoturisme au făcut averi din venituri nedeclarate şi necontrolate de stat deci din evaziune fiscală. Toate organele de control ştiu asta pentru că şi cei din finanţe, din corpurile de control, din administraţiile locale din presă din instituţiile publice mer cu taxiul şi poartă discuţii cu şoferii.
Numai că nu există cadrul legal. Legislaţia trebuie modificată în sensul ca taximetriştii să nu poată avea contracte de muncă de patru ore decât dacă sunt pensionari sau mai au un alt loc de muncă, să fie obligaţi să scrie între ce ore lucrează inclusiv cei cu contracte de muncă de 8 ore şi dacă sunt prinşi în afara programului declarat zilnic să fie amendaţi iar deţinătorii de autoturisme să fie ori obligaţi să încheie contracte de închiriere a autoturismelor cu şoferii şi să plătească impozite pe chirie ori să declare banii încasaţi zilnic (exact cei după casele de marcat) şi apoi să fie puşi să acorde salarii fixe lunar salariaţilor.
Trebuie găsite cele mai convenabile soluţii pentru stat dar şi pentru cei care lucrează zilnic ca nişte sclavi ca să plătească combustibilul, apoi banii pentru „ patron” şi dacă le mai rămâne ceva duc şi acasă. Şi mai ales trebuie eliminată evaziunea fiscală şi munca la negru. Pentru că un om care lucrează 12 ore pe zi cu un contract de 4 ore înseamnă că lucrează 8 ore pe zi la negru. Fără concedii medicale plătite şi fără concedii de odihnă şi de multe ori fără zile libere prevăzute de Codul Muncii.
