Cine îi spune lui Grigorescu că a pierdut alegerile?
Tiberiu Pîrnău
Remus Grigorescu nu ştie să piardă. O demonstrează modul penibil de comportament din zilele de după eşecul în alegeri. Nu-şi mai revine din şoc. Nici apa rece, nici oţetul la nas nu-l mai scot din starea aceasta. Este buimac şi comite greşeli politice pe bandă rulantă. Remus Grigorescu este transformat, desfigurat. Şi la faţă şi la minte şi la suflet.
După o campanie agresivă, cu lovituri neelegante sub centură, aplicate principalului contracandidat, Grigorescu continuă să dezamăgească şi după încheierea campaniei electorale. Debusolat, ilogic şi pe alocuri isteric. Aşa a apărut Remus Grigorescu într-una din emisiunile TV de după alegeri. Prins încă în inerţia electorală, profesorul universitar a aruncat cu mizerii verbale în toate părţile. Multe dintre argumentele privitoare la înfrângerea sa mi s-au părut de-a dreptul penibile, şcolăreşti, lipsite de substanţă.
Grigorescu a demostrat în această campanie că este un fel de căţel cu blană de oaie. Un căţelandru care latră mult şi muşcă puţin. Irascibil, pus pe harţă continuu aşa ni s-a dezvăluit „blajinul“ conferenţiar de Brâncoveanu. Revenind la ultima apariţie televizată a fostului candidat al PSD nu am cum să nu remarc şi să nu sancţionez inepţiile debitate cu o uşurinţă şi inconştienţă uimitoare. „Mircia Gutău a fost arestat de oamenii PDL-ului“; „Conducerea Oltchim şi sindicatele au fost şantajate de către Guvern să-l susţină pe candidatul PDL“. Cea mai perversă afirmaţie mi s-a părut a fi cea în care „ilustrul“ profesor a încercat să insinueze că memorandumul guvernamental este apă de ploaie, iar garanţiile guvernamentale sunt ajutoare de stat conform nu ştiu cărei directive a Comisiei Europene.
În acest moment am realizat perfect că Remus Grigorescu poate fi considerat omul PCC-ului pentru că numai acţionarii minoritari de la Oltchim au susţinut acest punct de vedere.
Am înţeles şi de unde au provenit fondurile de campanie ale pesedistului. Mai ales că am făcut legătura şi cu o discuţie pe care am avut-o cu Grigorescu în perioada când era prefect. În calitate de ziarist l-am întrebat la vremea respectivă: „De ce nu vă implicaţi să ajutaţi concret Oltchimul?“. Ştiţi cum a reacţionat reprezentantul Guvernului în teritoriu, vâlceanul Grigorescu? Timp de o oră mi-a explicat în prezenţa mai multor persoane că Oltchimul nu poate să mai fie ajutat, că…garanţiile guvernamentale sunt, de fapt, ajutoare de stat şi Comisia Europeană nu va da în veci undă verde Oltchimului pentru finanţare. Avea lecţia învăţată. Vorbea la foc automat.
Dintr-un individ paşnic, cu bun simţ, timid ca o fată mare, Grigorescu s-a transformat, aproape peste noapte, într-un politician sadea: violent în limbaj până la isterie, demagog, infatuat, dezbrăcat de repere morale politice. Îmi doresc foarte mult, totuşi, ca realitatea anilor următori să infirme ceea ce am scris aici.
