După ce a încasat un miliard de lei pe „ore suplimentare“
Fostul prefect Radu Renga şi-a cumpărat turmă de oi
Fostul prefect Radu Renga a reclamat salariaţii prefecturii la DNA şi a deschis proces împotriva lor la începutul anului 2009. Din ce motiv? Păi pentru că salariaţii Prefecturii au cerut în instanţă plata orelor suplimenatre, a altor sporuri precum şi acordarea tichetelor de masă. După un proces lung au câştigat. I-au pus hotărârea în faţă şi prefectului, dar şi subprefectului Anuţa Handolescu, aceasta a fost de acord dar când a aflat că ea nu urmează să primească nimic din cele 16 miliarde câştigate în instanţă de salariaţi a rupt ştatele de plată şi a făcut scandal.
Cam la fel a reacţionat şi Radu Renga, care a fost speriat de fosta doamnă prefect, că va fi nevoit să scoată din propriul buzunar banii câştigaţi în instanţă de saralriaţi. Astfel a început un al doilea proces: între salariaţi şi fostul prefect. Procesul a fost pierdut în cele din urmă de salariaţii Prefecturii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde magistraţii i-au dat dreptate lui Renga. Nu comentăm decizia (subiectivă, în fond) a judecătorilor de la Înalta Curte.
Dar faptul că recent unul dintre aceşti magistraţi a fost săltat de DNA spune multe despre „buna credinţă“ a acestora. Dar cine este de fapt Radu Renga? Păi este omul care cu nonşalanţă a obţinut sute de milioane de lei, se pare că peste 1 miliard de lei din plata orelor suplimentare în timpul mandatului. Deşi normal era să nu se ponteze cu ore suplimentare ţinând seama că şefii de instituţii, peste tot în lume, lucrează suplimentar, sâmbete, duminici, în zile de sărbătoare. Actualii salariaţi ne-au spus că fostul prefect se ponta pe zile de duminici dar nici măcar nu trecea prin Prefectură.
L-am contactat telefonic pe Radu Renga la data desfăşurării procesului cu foştii subalterni ( care-şi amintesc de „perioada Renga“ ca de o gaură neagră în activitatea instituţiei) şi l-am rugat să ne spună ce sume a luat pentru plata orelor suplimentare. Acesta a declarat la vremea respectivă, dând dovadă de cinism maxim: „ Nu mai ţin minte, puteţi să cereţi oficial să vi se spună de la contabilitate. Da, am luat bani, probabil pentru sute de ore. Cred că meritam pentru că am lucrat zi lumină. Ştiţi bine cât se stătea în Prefectură mai ales la alegeri. Până în 1 ianuarie 2006 prefecţii şi subprefecţii erau înalt demnitari.
Nu aveam drept la nici un fel de sporuri sau ore suplimentare. Ca o curiozitate vă spun că atunci secretarul prefecturii avea un venit mult mai mare decât al meu. După acea dată am devenit înalt funcţionari publici cu drept la sporuri. Şi dacă a fost un drept al meu l-am luat!”. Numai că fostul prefect nu a mai considerat la fel de normal ca şi subalternii săi să îşi ia drepturile salariale chiar dacă au fost câştigate iniţial în instanţă. Deşi şi el se afla în aceeaşi situaţie în cazul de la AJOFM unde era fostul său loc de muncă înainte de a deveni prefect. (N.T.)
