Există viaţă şi după 6 decembrie
Tiberiu Pîrnău
Au trecut şi alegerile prezidenţiale. Constat cu nespusă mirare că există viaţă şi după data de 6 decembrie. M-au speriat prezicerile catastrofice ale „marilor“ lideri de opinie de la Realitatea TV şi Antena 3. Sunt ironic, bineînţeles. Îmi amintesc cum se schimonoseau, în chip barbar, „deţinătorii de adevăruri absolute“: Adrian Ursu, Mihai Gâdea, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Valentin Stan, Mircea Dinescu, Radu Tudor, Cornel Nistorescu, Mugur Ciuvică şi alţi saltimbanci ai micului ecran mogulian. Dragi cititori, fiţi îngăduitori şi iertaţi-mi desele ghilimele! Îmi amintesc cum se străduiau ei să ne inoculeze ideea că Traian Băsescu este răul absolut, iar Mircea Geoană binele în persoană (câtă impostură!).
Dar să revin la ideea Apocalipsei de după 6 decembrie. Mercenarii TV aflaţi în solda mogulilor Vântu, Voiculescu şi Patriciu previzionau sfârşitul lumii în ţara românească, dacă va fi reales Traian Băsescu în funcţia de preşedinte. Se dădeau de ceasul morţii, îşi dădeau ochii peste cap, la unii le curgeau şi balele în direct, li se deformaseră feţele şi sufletele. O ţară întreagă a asistat la un linşaj mediatic fără precedent. Televiziunile s-au transformat în cuţite, pistoale, suliţe, topoare. Pe care ni le-au înfipt în creiere zeci de zile la rând. Trei trusturi media, cele mai importante din ţară, şi-au dat mâna pe sub masă, la modul mizerabil, ca să distrugă un om, să-şi impună marioneta în cârma statului. A fost o socoteală barbară, dată peste cap de votul românilor.
Priviţi-l acum pe Mircea Geoană! Ce părere aveţi despre el în aceste zile? A avut un vis frumos până a căzut din pat şi s-a trezit la realitate. Mircea Geoană este o biată marionetă sedusă şi abandonată. Sforarii şi-au luat mâna de pe păpuşa cu zâmbet îngheţat, după eşecul lamentabil al unei singure nopţi de preşedinţie. Ea zace acum stingheră, aruncată cu furie într-un colţ întunecat al politicii româneşti. Va fi decapitată şi uitată definitiv. Politica este un joc mult prea periculos pentru „fetiţele“ de pension, gen Mircea Geoană. O „fetiţă“ prostuţă şi deloc onestă cu ea însăşi, cu familia, cu membrii de partid ai PSD, cu o ţară întreagă.
Aşadar, constatăm cu „uimire“, că există viaţă şi după alegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Ce spuneţi voi, ziariştii lui Vântu, Voiculescu şi Patriciu? Unde sunteţi, unde v-aţi băgat? V-aţi umflat în pene luni întregi, iar acum v-aţi desumflat ca nişte baloane de săpun. L-am mai auzit măcănind cu glas de raţă beată pe Mircea Badea, un ins penibil, derutat şi mult prea plin de sine. Un individ bolnav, în fapt, de care îmi este milă. Mai are, însă, o şansă… la spitalul de glumeţi. L-am auzit cum a împărţit ţara în două, în logica lui voiculesciană.
Adică – în proşti, dobitoci, cei care l-au votat pe Traian Băsescu şi deştepţi – românii care l-au votat pe Mircea Geoană. Acestea sunt judecăţi de valoare, emanate de un mercenar media cu „capul cât damigeana şi mintea cât dopul“ – vorba bunicului meu. Tocmai de aceea, ţin să-i transmit şi eu din acest colţ de pagină „maestrului“ Badea că este un idiot, papagal, efeminat, veşnic frustrat, un circar fără talent, care cântă ca o flaşnetă hodorogită poezia mogului, rănit în…sentimente.
