Vâlcea, un fel de Turnul Babel
Tiberiu Pîrnău
Vâlcea s-a transformat de ceva timp într-un fel de Turnul Babel. Se dizolvă consilii locale într-o veselie, judecătorii protestează împotriva Guvernului, boicotează alegerile europarlamentare şi recurg la un fel de grevă, iar 70 la sută dintre primării sunt în pragul falimentului. Situaţiile sunt grave şi într-o anumită măsură anacronice. Să analizăm succint cele trei situaţii.
Dizolvarea consiliilor locale reprezintă un fapt fără precedent în administraţia publică judeţeană. Despre ce este vorba? Despre incompetenţă, sfidarea cetăţenilor, ignoranţă cât cuprinde şi nesimţire în aceeaşi măsură. În două dintre cele trei cazuri Goleşti şi Dăeşti, primarii, oameni cu aşa-zisă experienţă în administraţie aruncă pisica moartă în cârca secretarilor, care ar fi trebuit, chipurile, să-i tragă de mânecă, să-i trezească din amorţeală şi să-i determine să organizeze şedinţe de consiliu cel puţin o dată la două luni de zile. Vina este în parte a secretarilor.
Dar scuza primarilor că nu cunoşteau Legea 215/2001 republicată, care reprezintă Biblia administraţiei publice, este una penibilă şi de-a dreptul revoltătoare. Primarul Ion Dobre din Dăeşti este în funcţie de 20 de ani şi afirmă cu seninătate, că nu ştia prevederile legii în ceea ce priveşte dizolvarea consiliului local.
Auzindu-l cum vorbeşte îţi vine, sincer, să-l iei la palme. Dacă eram locuitor al comunei Dăeşti, poate că aş fi făcut-o, având în vedere că din buzunarul dăeştenilor vor fi suportate, în cele din urmă, costurile organizării de noi alegeri pentru desemnarea consilierilor. În fond, cei care ar trebui să plătească din propriile buzunare sunt primarii, secretarii şi, de ce nu, consilierii locali, care au şi ei partea lor de vină în toată această tărăşenie.
Protestul judecătorilor vine ca o consecinţă aproape firească la ultimele declaraţii destul de tăioase şi ameninţătoare la adresa acestei bresle făcute de Traian Băsescu. Preşedintele a fost cel care a insistat să li se taie din sporuri judecătorilor, pe motiv că au salarii foarte mari. Cum gura bate dosul, preşedintele Băsescu culege acum ce a semănat. Scandal. Judecătorii aşteptau momentul pentru a-i răspunde la fel de dur preşedintelui…justiţiar. Toţi cei 35 de judecători de la Tribunalul Vâlcea se folosesc de lege şi refuză să facă parte din Biroul Electoral Judeţean. Se compromit astfel pregătirile pentru alegerile europarlamentare. Probabil că în aceste zile se va reglementa într-un fel situaţia, dar s-a creat un precedent, care ar trebui să-i îngrijoreze pe preşedinte, membrii Guvernului şi parlamentari.
Falimentul primăriilor s-a produs demult, nu de azi, de ieri. Fără fonduri, primăriile sunt ca nişte bieţi şomeri, ce trăiesc din ajutorul social şi mila publică. Mai mult de jumătate din primăriile vâlcene nu acoperă cu fondurile din bugetul local nici măcar salariile angajaţilor, ce să mai vorbim de proiecte de anvergură, cum ar fi: alimentări cu apă, canalizări, asfaltări de drumuri sau alte proiecte edilitare, ce necesită fonduri importante. Primarii s-au transfomat în milogi, să-mi fie scuzată expresia, care stau cu mâna întinsă la Consiliul Judeţean sau la cancelarii ministeriale.
Situaţia este gravă! Cei care mai prind câte un proiect cu finanţare europeană sunt în al nouălea cer, dar zbaterile pentru partea de cofinanţare sunt de-a dreptul epuizante. Cunosc mulţi primari, care doresc să renunţe din aceste cauze. Numai orgoliul îi mai reţine în funcţii. Unii dintre ei şi-au ruinat averea şi sănătatea pentru comunităţile, care le-au acordat încrederea. În opinia mea, ar trebui regândită, pe termen mediu, componenţa administrativ-teritorială a judeţului. 89 de localităţi sărace nu ajută pe nimeni, satisfac doar nişte interese mărunte la nivel local.
Comunele sărace trebuie alipite de cele care mai mişcă ceva din punct de vedere economic şi ajutate de autorităţile judeţene să acceseze fonduri europene pentru zonele astfel create. Niciodată UE nu va acorda fonduri unei localităţi cu 1000 de locuitori. De la 10.000 de locuitori în sus, se schimbă situaţia. Drăgaşaniul şi Râmnicu Vâlcea sunt exemple bune în acest sens.
