• Prin intermediul unei interpelări, deputatul Aurel Vlădoiu solicită
Modificarea limitei Parcului Natural Buila Vânturariţa
La începutul acestei săptămâni, deputatul Aurel Vlădoiu a trimis o nouă interpelare ministrului Mediului, Nicolae Nemirschi, de această dată pe tema stabilirii limitei Parcului Natural Buila Vânturariţa. „Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea exploatează calcar în zona Bistriţa în baza unei licenţe aprobată prin H.G. 652/2000. Ulterior aprobării perimetrului minier, printr-o altă hotărâre de guvern (H.G. 2151/2004), în această zonă, s-a instituit o arie protejată, fără a se ţine cont de existenţa activităţii miniere sau să se verifice în teren limitele celor două suprafeţe.
Astfel, printr-o eroare, s-a ajuns în situaţia ca 16 hectare din perimetrul minier să se regăsească şi în aria protejată. Pentru rezolvarea acestei probleme, la un moment dat, în conformitate cu art. 22 din O.G. 57/2007, s-a propus constituirea unei zone de dezvoltare durabilă pe suprafaţa încadrată atât în Parcul Naţional, cât şi în perimetrul minier. Această soluţie nu afecta scopul urmărit prin declararea ariei protejate. Din totalul suprafeţei Parcului Buila Vânturariţa, de aproximativ 4.500 ha, doar 29 ha sunt necesare continuării activităţii miniere (16 ha pentru exploatare şi 13 ha pentru realizarea căilor de acces).
Centrul de Cercetare a Mediului şi Valorificare Durabilă a Resurselor, din cadrul Universităţii din Craiova, a întocmit, la solicitarea SNS Salrom Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea, o documentaţie profesionistă privind modificarea limitelor Parcului Naţional, aceasta fiind depusă la Ministerul Mediului (nr. 125612/17.09.2007). Cu toate acestea, avizul Consiliului Ştiinţific al Parcului Naţional a fost unul negativ, nefiind acceptată nicio variantă propusă de E.M. Râmnicu Vâlcea pentru rezolvarea situaţiei.
Cinci luni mai târziu, Consiliul Ştiinţific şi-a dat acordul ca cele 16 ha suprapuse să fie incluse în zona de dezvoltare durabilă a parcului, însă a respins din nou ideea renunţării şi la cele 13 ha, necesare amenajării drumurilor pentru transportul calcarului către platforma chimică de la Râmnicu Vâlcea. În cazul în care, în continuare, exploatarea s-ar face doar în zona nesuprapusă cu aria protejată, resursele de calcar ar fi asigurate timp de maxim 14 ani.
Dar acest mod de exploatare nu este posibil din punct de vedere tehnic, întrucât nu se pot executa lucrările de deschidere absolut necesare extragerii rezervelor de calcar. Drept urmare, pentru ca activitatea minieră să se poată desfăşura în condiţii optime, E. M. Râmnicu Vâlcea are nevoie şi de cele 13 ha la care am făcut referire. Aş mai dori să vă fac cunoscut faptul că exploatarea zăcământului de calcar în zona Bistriţa este vitală pentru economia judeţului nostru, de această activitate depinzând în mod direct două dintre cele mai importante companii vâlcene: Oltchim şi Uzinele Sodice Govora. Afectate pot fi, însă, şi alte societăţi comerciale mari, cu sute sau chiar mii de angajaţi.
Tocmai pentru că au fost gândite să funcţioneze împreună, aceste societăţi sunt construite în apropierea zonei în care se regăsesc resursele materiale de care au nevoie în procesul de producţie. Depăşirea impasului în care s-a ajuns se poate produce prin includerea în zona de dezvoltare durabilă a Parcului Naţional a suprafeţei de 13 ha necesare pentru realizarea drumurilor de acces, care să se adauge la cele 16 ha incluse din greşeală în aria protejată”, se precizează în interpelarea deputatului Aurel Vlădoiu.
