Pelerini de aproape și de departe au sosit la Mănăstirea Stânișoara pentru a sărbători pe Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie, cei doi ocrotitori ai obștii monahale de la poalele muntelui Cozia.

La sărbătorirea hramului de toamnă al așezământului monahal, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Stânișoara, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. În soborul slujitorilor au fost părinți stareți de la mănăstiri din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a arătat că „părinții duhovnicești, prin sfințirea vieții proprii devin pentru ucenici modele de urmat întru totul. Urmarea părintelui duhovnicesc ca model de viețuire este strâns legată de imitarea vieților sfinților. Imitarea lor este practic un fel de apropiere de ei la nivel duhovnicesc. Raportarea continuă la sfinți îl face pe credincios să își însușească modul de viețuire al acestora, să devină cumva „în aceeași cugetare cu aceștia”. Viaţa şi nevoinţele acestor cuvioși ai Bisericii noastre îi arată a fi preamăriți de Duhul Sfânt și moştenitori ai Împărăţiei cerurilor, ca purtători de daruri duhovniceşti şi rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre”.

Vorbind despre sfinții ocrotitori ai mănăstirii, părintele arhim. Laurențiu Popa, starețul Mănăstirii Stânișoara, a subliniat că      „Rugăciunile Sfinților Cuvioși Părinți Neofit și Meletie ne-au adunat astăzi ca să-L slăvim pe Dumnezeu și pe acești ocrotitori și întemeietori ai acestei vetre monahale de la poalele muntelui Cozia. Călugării Neofit, Meletie și alți cuvioși au plecat în jurul anului 1671 din ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia, de dincolo de Olt, aici, în munți, nevoindu-se în muntele Sălbatecul. Peştera unde s‑a nevoit cuviosul Neofit se vede şi astăzi, nu departe de Mănăstirea Stânişoara. De la Sfântul Cuvios Neofit s-a păstrat doar cinstitul cap, iar de la Sfântul Cuvios Meletie avem izvorul din partea de nord a mănăstirii, care este mărturie a nevoințelor și rugăciunilor preacuviosului părintelui nostru Meletie. De obicei, sihaștrii, când își făceau câte o chilie, căutau să fie în bătaia soarelui și să fie în apropierea unui izvor. În partea aceasta sunt mai multe izvoare, dar mai departe de locul unde își avea chilia preacuviosul părinte Meletie. La vremea bătrâneților, având nevoie de apă pentru trebuințele sale, se hotărâse ca să coboare și să își găsească o grotă mai aproape de izvor. Dar, între un monah care se roagă și Dumnezeu se leagă niște legături în locul acela, de aceea i-ar fi părut rău să plece din grota sa. Rugându-Se lui Dumnezeu și Maicii Domnului, într-o noapte când a stat la rugăciune a avut o descoperire în care i s-a arătat un înger care i-a spus că nu trebuie să plece din grota sa, pentru că i-a rânduit Dumnezeu ca să aibă un izvor mai aproape, la baza stâncii. Dimineața, a dorit să se adeverească de cele spuse și, coborând, a văzut cum, în chip minunat, din stânca stearpă a început să izvorască apă. Mai târziu, fiind tot mai mulți pustnici, înființându-se o chinovie și ridicându-se și o biserică, de la acest izvor au captat apa pentru necesitățile chinoviei.

Acești sfinți cuvioși, cu rugăciunilor lor, au făcut multe minuni și fac tuturor celor care se roagă lor cu credință tare”, a spus părintele stareț Laurențiu Popa.

La finalul cuvântului, părintele stareț a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie pentru slujire, pelerinilor pentru împreuna rugăciune și tuturor celor care s-au ostenit pentru organizarea hramului de toamnă.

În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a hirotesit iconom stavrofor pe preotul Siluan Dumitru Scurtu, de la Parohia Sfântul Mucenic Valentin din municipiul Râmnicu-Vâlcea, Protoieria Râmnicu-Vâlcea, și arhidiacon pe diaconul Silviu Marian Dumitrașcu.