Struţii sunt mai rentabili decât găinile

La Horezu
 
Struţii sunt mai rentabili decât găinile
 
• ouă de struţ încondeiate în mănăstirile din Vâlcea
 
Puţină lume ştie că Horezu se poate mândri cu cea mai importantă fermă de struţi din judeţul Vâlcea. În incinta unei foste fabrici de stofe de mobilă situată în apropierea oraşului se află o fermă de struţi mai puţin obişnuită. Cele 31 de exemplare îşi duc zilele într-un depozit de cărbune din fosta fabrică Mobitex. Proprietarul struţilor este omul de afaceri Victor Caliciu, cunoscut pentru investiţiile sale în Olt, Vâlcea sau Braşov. Atunci când s-a decis să achiziţioneze în anul 2004 o familie de struţi, omul s-a gândit în primul rând la proprietăţile deosebite ale cărnii acestor păsări. Nu i-a trecut însă prin cap la acea vreme că peste nici un an ouăle struţilor săi vor ajunge în mănăstirile vâlcene, pentru a fi încondeiate de maici, fiind expuse asemenea unor icoane.
 
Începuturile afacerii
În februarie 2003, Victor Caliciu a achiziţionat fosta fabrică de stofe de mobilă din Horezu, Mobitex. Afaceristul, originar din Balş, a participat la licitaţia organizată de lichidatori şi a cumpărat întregul complex industrial cu suma de circa 6 miliarde lei. Imediat după preluarea complexului, Caliciu a demarat o serie de activităţi de producţie, bazate pe prelucrarea materialului lemnos. Dându-şi seama că are la dispoziţie un spaţiu generos, afaceristul s-a gândit că nu ar fi rău dacă ar transforma fostul depozit de cărbune al fabricii într-o fermă de struţi. Cei aproape 5.000 metri pătraţi ai complexului l-au determinat să achiziţioneze rapid o familie de struţi.
Lui Victor i-a venit ideea achiziţionării struţilor în timp ce se afla în Braşov. În zona Branului se află câteva ferme de struţi şi pensiuni, unde se pot servi delicioase feluri de mâncare din carnea acestor exotice păsări. După ce a servit o porţie de friptură de struţ şi auzind că nu conţine colesterol, Victor a hotărât pe loc că aceasta este soluţia pentru diabetul său. În doar câteva zile, el a cumpărat din Covasna, mai exact din comuna Ilieni, o familie completă de struţi, compusă dintr-un mascul şi două femele. Acest lucru se întâmpla în mai 2004, iar preţul plătit a fost de 4.500 euro. Ulterior, Victor a realizat că preţul este exorbitant; dacă ar mai fi avut puţină răbdare, ar fi putut achiziţiona păsările cu 2.000 euro.
 
Probleme
Victor a trebuit să aştepte până în luna septembrie 2004 pentru a-şi lua păsările la Horezu. Struţii trebuie transportaţi în nişte condiţii speciale; ei trebuie legaţi la ochi iar maşina cu care sunt transportaţi trebuie condusă cu o viteză constantă, pentru ca păsările să nu se streseze. Între timp, angajaţii săi au amenajat viitorul habitat al păsărilor, într-un fost depozit de cărbune din fabrică. Amenajarea a fost făcută ca la carte, iar suprafaţa totală ocupată de cuştile păsărilor este de 300 metri pătraţi.
“Fără a avea habar de modul de îngrijire a acestor păsări exotice, ne-am apucat de crescut struţi. La început, am avut un băiat din Covasna, pentru specializare. După o lună a plecat şi ne-a lăsat cu ochii în soare. Am făcut rost de cărţi de specialitate şi ne-am apucat de treabă. De păsări au grijă câţiva muncitori necalificaţi din fabrică. Paza este asigurată non stop”, spune directorul fabricii, Dănuţ Foame.
 
Cheltuieli
“Fabrica de struţi“ de la Horezu conţine acum nu mai puţin de 31 de exemplare – o familie matură în vârstă de 7 ani, 14 pui născuţi în cursul anului trecut şi încă 14 puişori, care de-abia au ieşit din ouă. Hrana struţilor constă în grâu, orz, ovăz, lucernă şi nutreţuri combinate, care îi ajută la creştere. Muncitorii din fabrică au cultivat lucernă special pentru struţi; aceasta este tocată în beţişoare care nu trebuie să depăşească 5 centimetri. Un struţ matur consumă zilnic circa 6 kilograme de hrană. Cheltuielile lunare pentru întreţinerea tuturor păsărilor ajung la 20 milioane lei.
Struţii au nevoie după eclozare, care are loc iarna, de o temperatură constantă de minim 30 grade. Proprietarii păsărilor îmi spun că nu este indicat să se împerecheze exemplare provenite din aceeaşi familie, pentru a se evita cosangvinizarea. Singura soluţie: schimbul de pui cu alţi crescători din ţară.
Masculii ajung la maturitate la vârsta de 2,5 ani, iar femelele, la 1 an. Struţii pot trăi chiar şi 80 de ani, dacă sunt îngrijiţi cum trebuie.
 
Ouă de struţ încondeiate
Pentru ca treaba să meargă strună, patronul Victor Caliciu a cumpărat şi un incubator modern. Până acum, struţii săi au ouat 70 de ouă, din cele 120 planificate pentru acest an. Deşi preţul unui ou este de circa 2 milioane lei, Victor a decis ca acestea să nu fie valorificate, ci să nască pui. După 14 zile de la incubaţie, îngrijitorii îşi pot da seama dacă oul conţine embrion sau nu.
Recent, patronul struţilor a dăruit măicuţelor de la mănăstirea Bistriţa, situată la doar câţiva kilometri de fabrică, trei ouă de struţ. Măicuţele au mulţumit şi s-au apucat să facă ce ştiu ele mai bine cu ouăle: să le încondeieze. Măicuţele au promis că vor picta pe ouă chipul Maicii Domnului, dar şi alte simboluri religioase. Auzind că vecinele lor de la Bistriţa s-au apucat de încondeiat ouă de struţ, măicuţele de la alte mănăstiri cunoscute din zona depresiunii Horezu, s-au arătat imediat interesate de această nouă formă de artă. Se poate chiar vorbi de o adevărată modă a încondeierii ouălor de struţ în mănăstirile din Horezu.
Şeful serviciului de marketing al fabricii, Alexandru Pulborcea, a dorit să aibă şi el acasă un ou încondeiat. La rugămintea acestuia, o localnică a încondeiat un ou cu câteva motive florale. „Opera de artă” se află la loc de cinste în casa lui Alexandru.
De Paşti, mai mulţi localnici au cerut ouă, pentru a le ciocni. Preţul piperat i-a descurajat însă. Cu ocazia tradiţionalei sărbători Cocoşul de Hurez, dedicată olarilor de pretutindeni, proprietarii struţilor au vrut să expună ouă de struţ încondeiate, însă până la urmă s-au răzgândit, pentru că nu aveau suficiente exponate
 
Vietăţi curioase
De la un struţ, se valorifică tot. Penajul este folosit în casele de modă, pielea – în marochinărie, oăule – pentru hrană (un ou de struţ echivalează cu 14 de găină), dar şi pentru lămpi exotice. Ca să nu mai vorbim de carne, preţul unui kilogram ajungând la 10 euro.
Proprietarii struţilor nu s-au lăsat până nu au mâncat şi ei carne de struţ. Au tăiat un pui lovit la picior, care cântărea circa 60 kilograme. L-au lovit cu parul în cap, după care i-au tăiat gâtul cu toporul. Atunci când l-au tăiat, au găsit în stomacul său o seringă, aruncată de unul dintre vizitatorii curioşi.
Struţii sunt vietăţi foarte curioase; înghit tot ce văd, în special obiectele care sclipesc: cioburi, cuie, chiar şi telefoane mobile. De foarte multe ori, ei înghit pietricele, care îi ajută la digestie. Totodată, sunt predispuşi la boli intestinale – constipaţie şi diaree, precum şi la căpuşe şi păduchi.
În general, sunt foarte blânzi, cu excepţia perioadei de împrerechere, când masculii devin extrem de agitaţi. Masculul are un adevărat ritual în această perioadă, dansând în jurul femelei, pentru a arăta tuturor cine este şeful. Pentru că s-a apropiat prea mult de mascul, unul dintre paznici a fost rănit destul de serios; struţul i-a sfâşiat pulpa cu ghearele.
 
Atracţie locală
Pentru hurezeni, ferma de struţi reprezintă o adevărată atracţie, comparând-o de cele mai multe ori, cu o veritabilă grădină zoologică. Ei vin în grupuri organizate, de cele mai multe ori fiind vorba despre elevi. Îngrijitorii evită însă vizitatorii, întrucât le este teamă de răutatea oamenilor, care aruncă în ţarcuri tot felul de obiecte periculoase pentru păsări. De asemenea, struţii sunt extrem de deranjaţi de zgomotele puternice. Ei încep să se agite, în special atunci când sunt tunete şi fulgere.
Proprietarul struţilor, Victor Caliciu, are de gând să scoată bani din această afacere de-abia peste 2-3 ani. Nu-i pare rău după cele peste 500 milioane lei, cât a băgat până acum în bussines. El ştie că pentru a avea profit, trebuie să aibă multă răbdare. Până când va scoate bani din struţii săi, el se mândreşte cu cea mai frumoasă colecţie din Vâlcea. Fabrica sa a devenit un adevărat loc de pelerinaj în zonă iar ouăle struţilor săi vor fi expuse în mănăstiri, asemenea unor icoane.
• Octavian HERŢA