Tot dispreţul pentru ziariştii care pot să lămurească un articol dând nu telefon şi nu o fac. Nu o fac pentru că le pică articolul, adică primesc informaţii care clarifică subiectul, iar ei tocmai asta nu vor, să se clarifice.
Câtă vreme lucrurile nu sunt clarificate, poţi specula că e vorba despre corupţie, iar tu eşti marele ziarist care îi demască pe corupţi.
Demaşti, de fapt, imoralitatea ta fundamentală.
Citesc într-o gazetă vâlceană specializată în atacuri, multe fără acoperire, că directorul general al Romsilva, George Mihăilescu, ar fi suspect de corupţie deoarece instituția a cumpărat 140 de autoutilitare Ford.
Niciun argument decât acela că Romsilva nu ar avea nevoie de 140 de autoutilitare dintr-un foc, mai bine ar fi fost să le cumpere treptat, iar dacă nu a făcut aşa, înseamnă că cineva a avut interese oculte.
George Mihailescu sare în ochi prin onestitate, nu trebuie să te pricepi neapărat la oameni pentru a sesiza că ai de a face cu un mare caracter. Să îl acuzi fără niciun argument este o mârşăvie, iar situaţia mă face să spun că ar trebui puse la loc în Codul Penal infracţiunile de calomnie şi insultă.
Revin la ideea cu telefonul. Conduc redacţii de 30 de ani şi nu am dat afară niciun ziarist pentru incompetenţă, dar am dat afară fiindcă nu a pus mâna pe telefon.
Cu un simplu telefon se putea afla că Romsilva are nevoie de 1000 de autoutilitare pentru cei peste 17.000 de angajaţi, iar a cumpăra 140 înseamnă a cumpăra treptat. Plus că achiziţia era bugetată.
Care e problema ? Niciuna.
Nu vreau să scriu eseuri despre această chestiune, presa e liberă, să fie, dar să aibă şi caracter, măcar pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale.
Adevărul este că presa vâlceană, pe care o cunosc foarte bine, are caracter. Ceea ce se întâmplă cu publicaţia la care mă refer e un accident şi, în timp, va ieşi de pe piaţă, eu aşa sper.
Fiindcă mă pun în situaţia directorului general, mă gândesc că merită să scriu aici, în clar:
George Mihăilescu, directorul general al Romsilva, este un om cinstit, iar cine îl acuză de corupţie, fără nicio dovadă, e un nesimţit.
Aşa cred că e onest să scriu, reparând cât se poate repara din efectele unei calomnii grosolane.
Gheorghe Smeoreanu (criterii.ro)
