Tupeu de lider sindical
Traian Guminski
Imediat după 1989 fel de fel de indivizi au ajus lideri sindicali. Majoritatea dintre şefii sindicaliştilor, de la Bucureşti sau provincie, poartă culoarea unui partid politic. Ei s-au asociat unor grupări conducătoare din politic, şi-au creat bunăstare pentru ei, au făcut afaceri şi-au tras vile şi maşini scumpe, au negociat la fiecare alegeri voturile colegilor, mulţi din sindicat primind în schimb posturi de consilieri locali sau judeţeni, unii ajungând şi în Parlament pe acest criteriu. Se apropie alte alegeri.
De data asta vor candida mai puţini pentru că pe listă era mai comod. De exemplu în Vâlcea un anumit mare sindicalist care spunea că PSD îi datorează mii de voturi nu candidează uninominal. Nu are curajul să arate adevărata sa popularitate! Dar nu despre aceştia vroiam să scriu. Ci despre aceia care vorbesc în numele cadrelor didactice din ţară şi a bugetarilor. Este uşor de anticipat că oricărui român căruia îi spui că te zbaţi să i se dubleze salariul îţi va da gir să declari public fel de fel de aberaţii. Marii şefi ai „Sed Lex” spun că vor declanşa greva generală în luna noiembrie – când ar urma să aibă loc alegerile parlamentare – în condiţiile în care Guvernul nu va aproba o creştere salarială de 50 la sută pentru anul 2009. „Comitetul Director al Alianţei «Sed Lex» solicită o creştere salarială de cel puţin 50 la sută pentru anul 2009.
Solicitarea va fi susţinută de ample acţiuni de protest la nivel naţional, care vor culmina cu declanşarea grevei generale începând cu luna noiembrie pentru a boicota organizarea alegerilor generale programate în luna noiembrie”, se arată într-un comunicat remis presei. Sindicaliştii susţin că fondurile necesare creşterilor salariale ar putea proveni din reducerea numărului de consilieri ai persoanelor aflate în demnităţi publice de la 20.000 la aproximativ 3000 (reducere care ar aduce, spun sindicaliştii, o economie la buget de 50 de milioane RON lunar) şi din diminuarea numărului celor cu funcţii de conducere, astfel încât să se reducă fondurile alocate pentru indemnizaţiile de conducere. Liderii sindicatelor din Învăţământ ameninţă şi ei cu boicotarea anului şcolar dacă nu se dublează salariile.
Ce uită să spună aceştia este: cui sunt apropiaţi politic şi de ce execută o presiune asupra Guvernului. Uită să spună că un professor câştigă acum de cel puţin două ori mai mult decât în 2004. Şi să ne ierte Dumnezeu dar toată lumea ştie că majoritatea copiilor necesită meditaţii, că nivelul de predare este sub cel din 1990 şi că un cadru didactic lucrează 18 ore pe săptămână nu 10-12 ore pe zi ca majoritatea românilor şi mai beneficiază şi de o grămadă de zile de concediu, plus plata în avans a salariilor pe perioada vacanţelor şcolare. În aceste condiţii este o nesimţire să ceri concedierea a 17.000 de salariaţi fără măcar să ai habar ce anume fac aceştia şi cât de utilă este munca lor. Păi cine ar urma să plătească şomajul pentru aceşti mii de oameni concediaţi?
Cum poţi tu sindicat cu 60.000 de membrii să ceri concedierea populaţiei unui orăşel doar pentru a avea un salariu mai mare ? Apropiaţii sindicalişti ai preşedintelui Băsescu dar şi cei ai PSD profită pentu a da o lovitură de imagine Guvernului liberal. Guvern care tocmai se pregăteşte să mărească pensile, care a alocat sume imense în ultimii ani şcolilor din România, care a implementat cursuri în limba română pentru românii aflaţi în Spania, Italia şi Franţa. Şefii acestui „Sed Lex” ştiu bine că acum nu se pot majora salariile . Că acestea au suferit mereu măriri în ultimii ani iar o majorare cu 50% ar duce la inflaţie şi nu ar putea fi susţinută de buget.
Mai ştiu deasemenea că trimiterea acasă a aproape 20.000 de oameni ar face ca aceştia şi familiile lor să nu mai voteze deloc sau în nici un caz cu PNL. Deci practică un şantaj public vorbind la modul fariseic în numele a mii de oameni. Nişte nesimţiţi!
