Ion Dobre, un primar ingenios !
Afacerile imobiliare au adus profit pentru unii şi dezatru pentru alţii
Nicu Trandafir
Intenţionam să luăm o scurtă pauză în ceea ce îl priveşte pe edilul Ion Dobre din Dăeşti. Timp de trei ediţii am publicat rezultatele unei anchete jurnalistice pe care am înaintat-o cu documentaţia aferentă şi Servicului Teritorial Piteşti al DNA, Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate din Vâlcea şi Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Continuăm şi azi cu dezvăluiri legate de una din cele mai controversate administraţii din judeţ deoarece la redacţie ne-au vizitat alţi cetăţeni care ne-au pus la dispoziţie acte ce demonstrează că actualul primar a profitat de fiecare zi din lungul şir de mandate pentru a lucra în defavoarea comunei şi a cetăţenilor din Dăeşti.
Retrocedări cu suprafeţe mai mari decât cele solicitate
Primarul din Dăeşti se pare că descoperise, în urmă cu ceva ani, posibilitatea de a obţine „prin dăruire“. De exemplu un cetăţean revendica o suprafaţă de teren şi primea de la primărie una mai mare. Imediat după punerea în posesie diferenţa de teren era vândută. Bănuim că unor persoane apropiate edilului. Câţi bani primea din aceste operaţiuni primarul nu ştim exact.
Se pare însă că suficienţi după cum arată interiorul vilei sale, după traiul bun pe care l-a dus şi după rezervele sale care iată îi permit să doneze 9 milioane (aproape jumătate din salariu) sinistraţilor dintr-o comună suceveană. Pentru a arugumenta această acuzaţie dăm următorul exemplu. Cetăţeanca Ioana Stan a solicitat Primăriei Dăeşti punerea în posesie pe o suprafaţă de 0,20 hectare. Solicitarea venea din poziţia de urmaş al unui om care în 1964 primea un act de schimb de la Sfatul Popular al comunei Bujoreni.
În schimbul terenului luat atunci pentru GAC Bujoreni, Floarea Dogaru primea un teren în Dăeşti. La 14 septembrie 2002 Ioana Stan este pusă în posesie de primarul Dobre pe o suprafaţă de 0, 36 hectare. Cu 1600 de metri mai mult decât solicitase şi la cât avea dreptul. Diferenţa în plus este vândută imediat unui apropiat al edilului, pe atunci viceprimar. Deţinem informaţii că acest caz nu este unul singular.
În acelaşi timp alţi cetăţeni aleargă şi acum prin tribunale pentru a-şi obţine drepturile din Dăeşti. Culmea este că primarul a ajutat chiar la deposedarea acoperită cu acte a altor cetăţeni. Ca exemplu prezentăm calvarul unui locuitor din Dăeşti în vârstă de 77 de ani.
Furat de 5000 de metri pătraţi
Dumitru Mincu s-a născut în 1931 în Dăeşti unde a trăit toată viaţa. La tinereţe a muncit din greu spărgând piatră în cariere din Vâlcea. Aşa a strâns bani pentru un teren unde vroia să îşi ridice casă. A cumpărat cu acte în 1950, 5000 de metri pătraţi de teren. Ulterior acesta a fost confiscat de regimul comunist. Imediat după Revoluţie omul a apelat la instanţă. Care în 1991 a emis o hotărâre favorabilă de punere în posesie.
Numai că judecătorul nu spunea unde anume să fie pus în posesie. Primăria i-a dat 5000 de metri pătraţi pe bază de proces verbal în altă zonă decât avusese teren. Nu a procedat numai cu el aşa. Administraţia a redat terenuri în acea zonă la mulţi foşti proprietari care aveau hotărâri judecătoreşti. Vecinii săi le-au vândut demult. Bătrânul a plantat pomi şi a pus gard. Nu a vrut să vândă. Era terenul pentru care muncise în tinereţe.
În 2004 Mincu se vede brusc deposedat de teren. Omul era să facă infarct când un executor judecătoresc ce însoţea noul proprietar i-a pus în vedere să dărâme gardul. Cum a fost posbil acest lucru? Păi simplu. Primarul Dobre a găsit e cuviinţă să împroprietărească pe cineva pe terenul bătrânului. Clientul primarului era o persoană care obţinuse, pe baza unui act de schimb, o decizie judecătorească care îi dădea dreptul la o suprafaţă de teren în Dăeşti.
Ion Dobre a profitat de faptul că Dumitru Mincu era singurul din cei împroprietăriţi pe bază de proces verbal în 1991 care nici nu-şi vânduse terenul şi nici nu întreprinsese demersurile necesare pentru obţinerea unui titlu d e proprietate. În instanţă, pe baza actului de punere în posesie de către primar, a actului de schimb şi poate a altor mijloace cunoscute deja de toţi românii respectiva persoană a obţinut decizie de evacuare a bătrânului, deşi acesta folosea un pământ pe care-l primise legal, tot în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Acum omul aleargă din nou în tribunale iar primarul probabil aşteaptă ca bătrânul să moară şi urmaşii săi să renunţe. Judecătorii nu prea au cum să îi dea înapoi pământul bătrânului pentru că cel care l-a deposedat a făcut ceea ce a fost sfătuit de Dobre.
A vândut imediat terenul. Iar pământul şi-a schimbat deja de câteva ori proprietarii prin alte acte de vânzare cumpărare. În mod logic cineva ar trebui să îl oblige pe acest primar, agent imobiliar lipsit de scrupule, să plătească daune către toţi cetăţenii aflaţi într-o astfel de situaţie, dar şi către primăria pe care a deposedat-o prin manevre de zeci de mii de metri de terenuri.
