Mamutul a apărut spre sfârșitul pleistocenului mediu (perioada paleolitică din istorie) și a fost cel mai răspândit dintre elefanții fosili până la începutul holocenului. În această perioadă de glaciațiune o mare parte a Europei era acoperită de gheață, astfel încât speciile arctice au coborât până în zona țării noastre, iar animalele temperate s-au retras mult în sud. Temperaturile din timpul glaciațiunii Würm, în zonele periglaciare unde se afla și teritoriul municipiului Dej, erau cuprinse între 30 – 40 – 90 Celsius, iar în fazele interglaciare putea să urce până la 120-140 Celsius.
Primele specii de mamuți au apărut în Asia, după o migrare din Africa. S-au obișnuit la condițiile de trăi destul de grele, fiind situați într-o perioadă glaciară cu aprox. 80 000 de ani în urmă. Pentru a putea supraviețui, mamuții migrau în Europa pe timp de iarnă, unde condițiile erau mai blânde.
Mamutul poate fi considerat un strămoș îndepărtat al elefantului actual. Fosilele descoperite până acum îl plasează în timp pe o scară largă, care cuprinde epocile geologice Pliocen, Pleistocen și Holocen, ceea ce arată capacitatea de adaptare a acestui mamifer. Totuși, undeva între 12.000 – 11.700 î.e.n. mamutul a dispărut ca specie, probabil datorită transformărilor climatice. Specialiștii nu au ajuns încă la o concluzie cu privire la cauzele care au produs extincția acestui animal.
Spre deosebire de elefanții actuali, mamutul avea o blană de păr lung și des, care se îngroșa pe abdomen și în zona membrelor, astfel că putea rezista climei reci. Era înzestrat cu o pereche de colți lungi, care aveau o curbură pronunțată. Cu ajutorul lor căuta prin zăpadă hrana: ierburi, crengi și lăstari. Capacitatea de adaptare la temperaturi scăzute se datora și grăsimilor acumulate, mai ales în zona gâtului, pe timp de vară, când mamuții se adunau în turme mari și străbăteau distanțe întinse în căutarea hranei.
Imaginea mamutului apare frecvent în picturile rupestre deoarece acesta, prin enorma sa cantitate de carne și grăsime, constituia o importantă sursă de hrană pentru omul primitiv. Oamenii preistorici se adunau în grupuri mari și alergau mamuții spre diferite capcane naturale (râpe, văi) sau artificiale (o groapă mascată de crengi). Dispariția mamutului din Europa, Asia și America de Nord se datorează mai multor factori precum: vânătoarea excesivă practicată de Neanderthalieni și de către Homo sapiens și încălzirea climei care a determinat sfârșitul ultimei ere glaciare în urmă cu 10-11.000 de ani.
Fosilele gasite la Romanii de Jos sunt predate cu proces verbal Primariei Horezu si se asteapta predarea catre Muzeul Judetean Valcea in scurt timp.
De subliniat ca pe teritoriul Romaniei nu s-au gasit intr-un singur loc 8 masele de mamut.
Zona este imperios necesar sa fie cercetata de paleontologi.
Sursa: http://horezusuntemnoi.ro/mamutii-au-trait-pe-meleagurile-horezului/
