Presedintele grupãrii vâlceane, inginerul Ioan Gavrilescu:
„La Oltchim ar putea veni trei-patru jucatoare noi!”
– seful grupãrii vâlcene mai spune cã principalul obiectiv international al echipei este, în acest sezon, o semifinalã de Liga Campionilor
Pentru cã e pauzã competitionalã în campionatul inter al Ligii Naaionale de handbal feminin, am considerat cã este momentul sã stãm de vorbã mai amãnuntit cu presedintele Clubului Oltchim, inginerul Ioan Gavrilescu. Am vorbit astfel cu cel ce conduce de circa trei decenii destinele handbalului feminin vâlcean despre parcursul echipei noastre în campionatul intern, despre drumul european care se vrea a fi unul cât mai lung în acest sezon, despre plecãri, dar mai ales despre veniri la Oltchim.
– Domnule presedinte Ioan Gavrilescu, un parcurs perfect, am spune doi, pentru Oltchim în 2007, atât în campionatul intern cât si în Europa…
E adevãrat, echipa a avut un parcurs bun, încununat cu câstigarea a cinci trofee atât pe plan intern cât si european. ªi amintesc aici, câstigarea campionatului, a Cupei României si a Supercupei, la Chiajna, vã mai aduceti amine. Astea ar fi trofeele interne. Cele internationale sunt douã, Cupa Cupelor, un trofeu care lipsea din vitrina clubului nostru, si Supercupa Europei, competitie pe care tot noi am gãzduit-o, în septembrie, si unde a venit „spuma” handbalului feminin european, echipele considerate de EHF drept cele mai valoroase de pe continent. Dincolo de toate astea, însã, gândul nostru a fost sã facem o figurã frumoasã în Liga Campionilor, acolo unde sunt cu adevãrat cele mai puternice echipe ale Europei si acolo unde, desigur, si pretentiile sunt altele, mult mai mari.
– Sincer, domnule presedinte, când ati pornit la drum în acest sezon de Liga Campionilor vã asteptati la un asemenea parcurs, sase victorii din sase meciuri?
Nu, cu sigurantã, nu! Când am vãzut cu ce echipe suntem în grupã am zis cã va trebui sã tragem tare ca sã obtinem calificarea. Sigur, aici e vorba de Viborg, echipã cu cel mai mare buget din handbalul feminin european. ªi aici vã dau un singur exemplu, Viborg reusise sã legitimeze pe jucãtoarea consideratã cea mai bunã din lume la vremea respectivã, Bojana Popovic. Însã nu trebuiau omise nici celelalte douã foste colege de grupã cu noi, FTK Budapesta, echipã venitã dintr-un campionat puternic, cel ungar, sau Buducnost, la fel echipã din spatiul ex-iugoslav. Apoi aveam un început de campanie extrem de dificil, primul meci acasã cu Viborg. Însã fetele au demonstrat cã au valoare si au câstigat toate meciurile. De altfel, dupã victoria de la Viborg, domnul profesor Tadici si fetele au venit la mine si mi-au spus cã dacã au ajuns la a cincia victorie vor face tot posibilul sã o obtinã si pe cea de-a sasea, lucru care s-a si întâmplat, la Podgorita. La fel de adevãrat e faptul cã a fost un avantaj pentru noi faptul cã am terminat pe primul loc în grupã, pentru cã la tragerea la sorti pentru împerecherea celor douã grupe semifinale, noi am fost repartizati în prima urnã valoricã. Ceea ce a iesit, ati vãzut…
– Ati declarat dupã ce ati vãzut componenta grupei noastre, cã este una echilibratã. Vã mai mentineti aceeasi declaratie acum?
Sigur cã da. Iatã, jucãm din nou cu reprezentanta handbalului ungar, Gyor, o echipã care, dupã pãrerea mea, la momentul actual este peste FTK Budapesta, chiar dacã gruparea din Budapesta a câstigat campionatul sezonul trecut. Apoi, e vorba de Lada Togliatti, o echipã cunoscutã în Europa, si de Nurnberg, echipa care a furnizat cea mai mare surprizã a primei faze a grupelor, eliminând pe Krim Ljubljana, formatie care în ultimii cinci ani a câstigat de douã ori Liga Campionilor.
– V-asi dorit o asemenea grupã?
Eu mi-as fi dorit sã fim colege de grupã cu Hypo Viena, o echipã pe care o consider redutabilã la acest moment. Am vrut Hypo si dintr-un alt considerent, si anume cã dacã am fi fost acum colege de grupã cu Hypo nu ne-am mai fi întâlnit cu aceastã echipã în faza urmãtoare a competitiei, în semifinale. Acum, mai sunt douã variante prin care am putea evita pe Hypo în semifinale. Cum semifinalele se joacã în cruce, locul I din Grupa A cu II din Grupa B si invers, e de la sine înteles cã pentru a nu ne întâlni în semifinale va trebui sã terminãm amândouã echipele pe acelasi loc, ori pe primul, ori pe locul doi.
– Care e obiectivul echipei în acest sezon, în plan european?
Obiectivul este o semifinalã europeanã. Este un obiectiv pe care l-a fixat conducerea administrativã a clubului, obiectiv cu care au fost de acord, însã, si jucãtoarele. Dacã va fi sã jucãm finala, cu atât mai bine. U cred cã avem puterea sã facem acest lucru, pentru cã, iatã, nu mai departe de acum câteva luni am învins în Supercupa Europei douã echipe din Rusia, si nu oricare, pe Zvezda si Lada, echipe care dau jucãtoare la Nationala Rusiei, fosta si actuala campioanã mondialã.
– Revenind la campionatul intern, credeti cã va periclita în vreun fel câstigarea campionatului de cãtre Oltchim, înfrângerea de la Brasov?
Nu. Acolo, la Brasov a fost altceva. Când am decis împreunã cu domnul Roibu sã reconstruim o echipã puternicã, am luat în calcul si un alt aspect: sã facem o echipã care sã joace si s câstige chiar si contra a douã, trei brigãzi de arbitri. Ei, la Brasov se pare cã tocmai asta a fost: cei doi arbitri, Pavel si State, au fãcut împreunã mai mult decât trei cupluri de arbitri la un loc. Însã eu am încredere în fetele noastre si cred cã vom câstiga meciul de la Vâlcea, returul, în luna mai. Pentru cã e de asteptat ca pânã atunci ambele echipe, atât noi cât si Brasovul, sã avem numai victorii.
– Capitolul cel mai asteptat de cãtre vâlceni. Ce se întâmplã cu jucãtoarele care terminã contractul în varã? Apoi, vã întreb, pleacã cineva, vine cineva?
În momentul în care am gândit cu sponsorul principal, domnul Roibu, sã reconstruim aceastã echipã, o parte din jucãtoarele pe care le-am adus au semnat pentru 2 ani, altele pentru 3 ani. Din cele cãrora le expira contractul în varã, e vorba de 10 jucãtoare, 8 au semnat prelungirea contractului pentru încã 2 ani. Una a cerut timp de gândire iar alta, e vorba de Ionela Gâlcã, se pare cã vrea sã plece de la Vâlcea. Sigur, ea spune cã n-a semnat încã cu nici o altã echipã, dar eu simt cã n-ar mai vrea sã continue aici. Pe de altã parte, de plecat, dacã va fi sã plece, ar putea doar Ionela sã plece. Ar putea sã mai vinã însã trei-patru jucãtoare. Experienta din acest sezon în trei competitii majore, campionat intern, Liga Campionilor si echipa nationalã, ne-a fãcut sã ne luãm mãsuri pentru a avea un lot competitiv. Vedeti, am avut 18 jucãtoare în lot, dar în acest moment profesorul Tadici are la dispozitie doar 14. Trei sunt accidentate, Puscasu, Elisei si Gatzel, iar una, Roxana Gatzel, se pregãteste sã devinã mamã. Deci, ne gândim ca pe viitor sã avem toate posturile ocupate, sã nu mai facem improvizatii. De aceea, nu ar trebui sã vã mai mire dacã în scurt timp veti auzi cã la Oltchim a mai venit una, douã, trei sau chiar patru jucãtoare noi.
-O ultimã întrebare: va fi turneul de calificare la Olimpiadã la Vâlcea?
Aici e de discutat. Initial, domnul Gatu a spus cã federatia europeanã a recomandat ca astfel de turnee sã se joace în sãli de 3.000, unii spun cã chiar de 5.000 de locuri, iar o astfel de capacitate nu o are decât Polivalenta din Bucuresti. De ce spun cã nu a existat o asemenea recomandare? Pentru cã, ati vãzut, la negocierile ce au avut loc la ANS, dânsul a renuntat la salã în favoarea boxului. Acum sunt mai multe variante: Oradea (dar aici s-a creat o emulatie la bãieti), Cluj sau Vâlcea. Eu spun cã Vâlcea e cea mai îndreptãtitã sã gãzduiascã turneul, în primul rând pentru faptul cã Oltchim dã cel mai mare numãr de jucãtoare la nationalã. Însã decizia finalã se va lua pe 12 februarie, în sedinta Consiliului de Administratie al FR Handbal.
