Mădărăşti, capitala tocarilor„Sună toaca azi în turlă/Să mă cheme şi pe mine/Ca să vin la rugăciune./Azi sunt mic, dar voi fi mare/Să pot bate toaca tare/Ca să vină pe cărare/Credincioşii la chemare/. Versurile aparţin preotului Ion Popescu, de la Parohia Măldăreşti şi au fost un imbold pentru organizarea unui concurs inedit. Duminică, la Măldăreşti a avut loc cea de-a IV-a ediţie a Concursului de bătut toaca intitulat: “Cântecul care zideşte”, la care au participat 52 de elevi din mai multe judeţe din ţară.
Construită într-o zonă de un pitoresc aparte, în Subcarpaţii Olteniei, biserica din ce poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, din Măldăreşti, a fost duminică în haine de săbătoare. Zeci de copii, însoţiţi de preoţi, părinţi sau bunici, veniţi fie din alte zone ale judeţului, dar şi din judeţele Olt şi Sibiu s-au întrecut într-un concurs inedit, de bătut toaca. După slujba Sfintei liturghii, lăcaşul de cult s-a umplut de frumuseţea şi pitorescul micuţilor, care fiecare era îmbrăcat în haine populare specifice zonei de unde provine. Părintele Ion Popescu, sufletul acestei manifestări, pentru a-şi duce cu brio “crucea” de amfitrion, şi-a arătat realismul, calculând fiecare minuţel, ca totul să decurgă… ca la carte. La ora 10 trecute… fix, a început „concursul de bătut toaca”. Juriul a fost unul pe măsură aşa că din juriu n-au lipsit nume de rezonanţă ale unor profesori universitari, de la Facultatea de Teologie din Sibiu, Universităţile din Piteşti şi Craiova sau de la Filarmonica din Braşov. La toaca instalată în biserică, în două minute, cţt aveau la dispoziţie, elevii puteau să-şi etaleze afinităţile de buni… tocari. L-am întrebat pe părintele Ion Popescu, aflat într-o agitaţie permanentă, de ce acest concurs, iar răspunsul a venit aşa, pe nerăsuflate: “„Sună toaca azi în turlă/Să mă cheme şi pe mine/Ca să vin la rugăciune./Azi sunt mic, dar voi fi mare/Să pot bate toaca tare/Ca să vină pe cărare/Credincioşii la chemare/. Acestea sunt versurile pe care le-am scris eu, şi care au fost ca un imbold. Acest concurs de toacă este un mod de chemare la rugăciune”.
„A bate toaca este o artă, o magie”
Cei mai mulţi tocari bisericeşti, vreniţi din Măldăreşti, Galicea, dar şi din judeţele Olt şi Sibiu s-au dovedit a fi… fetele. Pentru cei mai mici, abia trecuţi de trei ani, toaca instalată în bisercă era prea sus, aşa că trebuiau să se urce pe un scăunel. Acordurile şi ritmurile bătăilor tocarilor depind de măiestria fiecăruia, iar liniştea adâncă, înălţătoare din biserică este străbătută doar de rezonanţa ciocănelelor mânuite cu miestrie în mâna micuţilor. Ritm, rezonanţă, mizicalitate şi un fior straniu al divinităţii care ne împresoară pe toţi. „Uneori te saturi de ipocrizia de la oraş şi aici am descoperit o fărâmă de viaţă autentică”, ne spune conf. dr. prof. Gavril Paraschiv, prezent în juriu. Prof. univ. dr. Florea Uliu, de la Universitatea din Craiova ne declara: „Eu sunt profesor de fizică, dar ceea ce am simţit mi s-a părut teribil de furmos, înălţător, interesant. Biserica poate crea un echilibru în comunitate şi invit ca tot mai multe parohii să aibă astfel de iniţiative. A bate toaca nu este o treabă uşoară, este o artă, o magie”.
Aşii tocari
Toţi cei 52 de participanţi au primit diplome, iar cei mai buni “tocari” şi premii. Au fost multe, pentru fiecare clasă, au fost şi premii speciale, aşa că am stat de vorbă cu câţiva copii “aşi” în bătutul toacăi. Cristinel Ciocârlan (7 ani): „Eu veneam deseori şi stăteam pe lângă femeia care are grijă de biserică şi mă uitam minute înşir cu procedează. Am ţinut morţiş să învăţ şi tata mi-a făcut acasă o toacă şi ciocănele”, spune băieţelul. Şi Gabriel Bojete, elev clasa a VI-a, tot din categoria celor mai buni, împărtăţeşte aceeaşi poveste. „Tata mi-a făcut toacă, aşa că m-am antrenat zilnic”. Adrian Buda, din Călimăneşti-Vâlcea este elev anul IV la Seminariul Teologic din Râmnicu Vâlcea. A luat premiul special, iar după ce a bătut toaca a obţinut aplauze la scenă deschisă. “Noi suntem şapte fraţi, iar dragostea faţă de biserică ne-au insuflat-o bunicii noştri. Credinţa te face mai bun, mai înţelept, te umanizează în relaţia cu semenii şi devi mai împăcat cu tine însuţi, dar şi cu Dumnezeu”. Din localitatea Galicea, părintele Ion Tiţu, care are o voce foarte frumoasă, a venit la Măldăreşti cu 25 de elevi, care pe lângă faptul că s-au dovedit tocari de excepţie, cei mai mulţi fac parte dintr-un proiect catehetic intitulat „Şcoala de duminică”, la care s-au înscris elevi între 8 şi 15 ani din toate satele din împrejurimi. Îi întreb pe copii care sunt înscrişi şi la un corul bisericesc „Vocea Topologului” de ce merg la biserică şi îmi răspund fiecare: „că ne face mai buni”, „mai politicoşi”, „mai drepţi”, „mai credincioşi”, „mai toleranţi”. Duminică, la lăsarea înserării, peste biserica din Măldăreşti se lăsase tăcerea. Tocarii s-au întors la casele lor, alţii şi-au continuat pelerinajul pe la Mânăstirile din judeţ.
Dorel ├×ÎRCOMNICU
