Ecourile iminentului faliment al OLTCHIM par să fi trecut într-un plan secund în memoria publică. Dar asta doar în ceea ce privește opinia publică, pentru că anunțul făcut de administratorii judiciari ai companiei pare să fi dat idei și chiar să stimuleze imaginația unor personaje care ani la rând s-au aflat la conducerea combinatului vâlcean.

Potrivit presei de investigații, lenta repornire a cuptoarelor de la OLTCHIM, departe de ceea ce ar fi putut să fie la ora actuală dacă jaful din compania vâlceană nu ar fi fost tolerat sau poate chiar întreținut de interese private, fostul director Constantin Roibu se repoziționează pentru a prelua din nou controlul fostei perle a petrochimiei românești.

Potrivit unor surse locale, strategia lui Roibu de revenire în fruntea OLTCHIM-ului merge pe mai mlte planuri. Fostul director ”tatonează” interesul unor ”investitori strategici” din Federația Rusă care ar putea oferi finanțarea necesară, întâmplător sau nu, aceleași personaje care, în 2012, ”l-au ajutat” și pe Dan Diaconescu  să plimbe prin fața camerelor de luat vederi sacii cu bani cu care voia să ”cumpere” OLTCHIM.

La sfârșitul anului trecut, în timpul unei vizite la Moscova, Roibu ar fi stabilit pașii pe care îi are de făcut pentru a prelua din nou controlul combinatului vâlcean. Intermediarul său în relația cu așa-zișii investitori ruși interesați în preluarea combinatului este vechiul lui prieten Alexander Dokychuk, un personaj ciudat, care, când vine în România, susține că este reprezentantul TISE (Technologies, Investments, Services, Energy), fie al Business Center for Economic Development of CIS, fie al GAZPROM ori al altor firme rusești cu renume.

Rise Project a descoperit însă că Aleksandr Dokiychuk este un controversat om de afaceri rus de origine ucraineană, al cărui nume apare în contextul unei fraude care a avut loc în anii ’90 în Rusia și care a dus la devalorizarea rublei.

Banii ar urma să fie ”atrași” printr-o firmă din Brașov (cu un nume interesant!) – SIF Transilvania Project Management Company SRL (înființată împreună cu Mihai Fercală, același care cotrolează și SIF Transilvania SA Brașov) și care ar trebuie să devină investitor nu doar la OLTCHIM, ci și, dacă se poate, la Arpechim Pitești, CONPET SA sau SALROM (dependentă de OLTCHIM).

Impedimentul este că Dokiychuk tergiversează atragerea fondurilor promise, așa că un plan de rezervă, cu persoane mai credibile, eventual cu palmares, nu trebuie neglijat.

Și apare în scenă omul de afaceri Ștefan Vuza, premiat de revista Capital pentru investiția într-o stație de cogenerare dezvoltată în cadrul CHIMCOMPLEX Borzești, eveniment onorat cu prezență și de prim-ministrul României, Dacian Cioloș, prilej cu care a vorbit despre visul său de a dezvolta Compania Naţională de Chimie: ” (…) avem foarte mulţi oameni valoroşi cu care putem să dezvoltăm o Companie Naţională de Chimie aşa cum s-a şi angajat Chimcomplex să facă împreună cu Oltchim, odată cu achiziţia combinatului de la Râmnicu Vâlcea, lucru ce se va întâmpla foarte curând, ţinând cont de faptul că avem aceşti oameni”.

Poate că dacă oamenii bine intenționați și banii ar exista cu adevărat nu ar fi nicio problemă. Atât doar că situația firmelor conduse de avocatul Ștefan Vuza sub denumirea ”Serviciile Comerciale Române” par să indice mai degrabă instabilitate și ridică semne de înrebare în legătură cu calitațile sale managerial – IAȘITEX SA, unul dintre cei mai mari producători autohtoni de fire și țesături a înregistrat în 2015 o pierdere de 4,3 milioane lei, SINTEROM SA (producător și furnizor de piese sinterizate complexe pentru producătorii auto) – a înregistrat în 2015 o pierdere  de 1,8 milioane lei, AISA INVEST SA a avut, tot în 2015, o pierdere de 480.000 lei, SOMEȘ SA se află în faliment, cu o datorie de peste 23 milioane de euro către terți, ale crei active libere de sarcini ar putea aunge tot la Vuza, pentru nesemnificativa sumă de trei milioane de euro.

Având în vedere aceste ciudate asocieri și regrupări de interese economice, dar și trecutul de căpușar al OTLCHIM al lui Roibu (de-a lungul timpului în presă au apărut numeroase materiale în care s-a prezentat încrengătura de interese și firme create de fostul director general în jurul combinatului vâlcean, care au culminat cu acumularea unei datorii de 800 milioane de euro și declanșarea insolvenței), pare că ”Umbra lui Mircea la Cozia” devine ”Umbra lui Roibu la Oltchim”.

Sursa: http://www.viitorulilfovean.ro/dezvaluiri-umbra-lui-roibu-la-oltchim/