De când a fost ales pe listă, că dacă era vot uninominal, nu pupa el niciodată crucifixul din sala unde somnul tronează deasupra legilor, nea Ciupescu Mânălungă nu mai băga pe nimeni în seamă.
Uitase că fusese ditamai director şi “ciupise” bine, de o vilă, că dăduse mâna cu legea aia (nu mai ştie numărul ei) şi era să fie ”încălţat”, dacă nu pupa nişte mâini şi picioare stropite cu un porc şi un viţel şi vin din belşug, că studiile sale fuseseră ajutate şi ajustate, în acelaşi timp, pe bază de…”Fane Proletaru”… Acum era răzvrătitul numărul unu, cu certificat în regulă, cu ţidulă cum se lăudă peste tot, ba, chiar şi ”poliţic” era, doar a fost “urmărit, torturat şi sancţionat”…
Ce, mai, nea Ciupescu Mânălungă şi-a văzut visul cu ochii şi dă şi el cu ridicatul mâinii, fluturând-o bine, ca să se vadă şi pe ecran. Că unul este alesul din Vâlceana nesărată şi, nu odată, ci de trei ori.
Naivitatea, dar mai bine zis, stupiditatea proclamată în jurul său, îl făcuse celebru. El se lăuda şi cu formula ”Karl şi Marx” lansat la o lecţie politică, dar şi cu ideologia lui Lenin, VI (al şaselea), cu care îşi luase bacalaureatul. Nea Ciupescu Mânălungă nu se supăra pe nimeni, căci, zicea el, supărarea nu-i decât o …farfurie. Dacă n-ai şi ciorbă degeaba ai cuţit! Ce-o fi vrut să spună prin asta, abia acum am înţeles. Chestia cu ciorba şi cuţitul, care ne-a ajuns până la os, dar cu farfuria, ce-o fi vrut? Auzi, supărarea o farfurie!
Dar, zii Mânălungă şi taci. Căci supărările noastre au devenit cât ţara, la un loc, şi nu ştiu dacă mai este cineva care să nege…
Dar, staţi, că nu am terminat! Nea Ciupescu Mânălungă şi-a luat vila înapoi. Şi cincizeci de hectare cu pădure cu tot, că, doar, se găsise el pe la arhive moştenitorul înfiat (pe bază de potrivire de nume), dar direct, al lui Mânălungakis, un grecotei pripăşit pe lângă moşiile statului, pe care, apoi, prin şmecherii si le-a privatizat. Si, cum salariul şi l-a votat de zece ori mai mare decât al bietului alegător şi-a mai făcut o casă de vacanţă şi la Bunget, una la Slătiniş, iar vacanţele(căci, adio concedii! noi suntem la putere!) şi le-a petrecut în Stalia, Autalia şi Honolulilalia (cum se laudă el). Păi, nu-i aşa? Ce frumoasă este lozinca: “Noi suntem la putere !”
Şi n-aş fi scris despre nea Ciupescu Mânălungă, dacă n-aş fi asistat la un proces de pomină.
El, care nu se supără niciodată, doar, supărarea e ca…farfuria ( !?!), uite,că acum îl supărase secretarul său. Am şi uitat să vă spun de biroul său de secretari şi secretare cu maşina la scară, şi cu calculatoare şi de ce mai are, că are şi trei nepoţi şi două rubedioare… Ei, bine unul dintre nepoţi, cel mare, secretar, nu glumă, îi spuse într-o zi un banc. Şi asta i-a fost ! A luat foc. S-a supărat şi l-a chemat în instanţă pentru ştirbirea imaginii. Auziţi şi Dumneavoastră!
-Şi, cum a fost? Întrebă judecătoarea
-Păi, mi-a zis dacă ştiu ce-i aia” sex în grup” şi eu i-am zis că ştiu.
-Şi?
-Mi-a zis dacă vreu şi eu…..
-Şi ? intrebă nerăbdătoare judecătoarea.
-I-am zis da. Dar fiindu-mi frică pentru că sunt om bătrân, i-am zis “câţi sunt?”
-Şi?…întrebă iar judecătoarea cu limba scoasă.
-Mi-a zis că dacă vine şi nevastă-mea suntem trei. Râsul a cuprins întreaga sală. După un timp doar înjurăturile sale, de ales nivel înalt se mai auzeau.
George Achim
