Tableta a… politică
Tot mai mulţi oamenii din „capul trebii”, aşa zice nea Gheorghe despre cei care conduc ceva – de la atelaj la ţară – sau care fac politica unui partid (partidul însemnând oameni, însemnând o politică destinată construcţiei, de la om la cărămidă peste cărămidă – nicicum a unui om care s-ar simţi obiect sau subiect sau susţinător de campanie politică), aşadar tot mai mulţi oameni care au mari răspunderi, aud numai pentru domniile lor, au dreptatea lor, sunt nepătaţi şi le ştiu pe toate. Unii au fobie când văd camerele de luat vederi, alţii, cu puterea pe care le-o dă funcţia, refuză să „pozeze”, dar nu uită să împartă impresii despre domnia lor, socotindu-se oameni de notă maximă… Norul plin de fosfor care planează deasupra politicienilor noştri, tot mai dens şi tot mai mişcător, la cea mai mică ciocnire de interese, luminează (căci fosforul acesta se aprinde repede), scene jenante săturând publicul de piese fără conţinut, fără final pozitiv. Ca o ploaie acidă, informaţii la pachet, ca să te „liniştească”, îţi spun că nici recolta de grâu a englezilor, a italienilor sau a francezilor nu e mai pricopsită ca a noastră, că la noi, o asemenea „recoltă” nu am mai avut din 1940; că şi în Grecia, ca şi la noi, focurile mistuie. Vedeam, mai zilele trecute, cum insula Skiathos, a patra fiică a Sporadelor, care are doar 48 de kmp şi vreo 4.500 de locuitori, şi unde, săptămânal, aterizează zece chartere, ardea! Nu-i pace sub măslini! Mai auzi, informaţia curge, nu?, cum că românii au ajuns să traficheze droguri prin Ghana, că domnul L. Orban, pentru a nu rămâne pe „drumuri”, al căror ministru este, va candida la primăria Capitalei…
Românii sunt foarte bucuroşi că preşedintele lor va avea două avioane nou-nouţe, Air Force On, în 2011 şi 2015, avion care va putea sta 24 de ore în aer! Numai că sunt mii şi mii de români care stau în aer de vreo 17 ani! Tocmai de aceea, cineva îngrijorat s-a gândit la majorarea salariile diplomaţilor, al celor care vin cum au plecat, sau pleacă tot cum au venit, din misiunea avută. Dar preşedintele, iar stă pe gânduri cu semnătura, ba chiar a întors legea!
În politică se macină mereu, iar noi stăm cu sufletul la gură să vedem (vorba vine!) şi să auzim (nici vorbă!), cine cu cine se mai ceartă, de ce trebuie să zboare X din partidul lui Y, în vreme ce toţi suntem ridicaţi în grade, în grade de caniculă! Toate cazanele fierb, dar cel din politică a atins temperaturi de neînchipuit! Boală fără remediu, politica arde, schimbă caractere, încinge spirite, iar cine vorbeşte când nu trebuie închide uşa pe dinafară şi e luat în braţe de alt partid… S-a interzis scăldatul în locuri neamenajate, dar „scăldatul” într-o doctrină sau alta, înotul prin apele mai multor partide, de ce este permis? Un om care se căsătoreşte sau nu, dar schimbă partenera de mai multe ori, se numeşte afemeiat, parcă aşa zic cei „îngheţaţi” într-o singură căsnicie, dar stabilă şi sănătoasă. Glumeţ şi bucuros că primise o sticlă de apă plată (fără plată), nea Dumitru îmi zice: „Băi, taică, ăştia de schimbă partidele ca hainele nu cumva se numesc a… politici? O fi având şi el dreptate! Dovadă a bolilor fără remediu şi a pericolului caniculei este şi afirmaţia unui şef de stat vecin, care a declarat că Iisus a fost comunist! Stupefacţie şi doar atât: Iartă-i Doamne!
de Mihai Râmniceanu
