Reporter: Vorbiţi-ne, mai întâi, despre Înaltpreasfinția Voastră. Ştim că este o taină drumul spre călugărie, dar vă rugăm să dezvăluiţi acele aspecte care ar putea fi de folos cititorilor.
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului: De când mă știu, din copilărie, mi-am dorit să-L slujesc pe Dumnezeu; astfel am optat pentru a urma cursurile Seminarului din București, apoi ale Facultații de Teologie. Opțiunea mea pentru viața monahală este datorată tocmai acestei dorințe, acestei chemări pe care am simțit-o, de a-L sluji necontenit pe Dumnezeu. Am simțit și, slavă lui Dumnezeu, încă simt că nu mă pot împlini pe mine ca persoană, decât închinându-mi întreaga viață lui Dumnezeu. Permanent am simțit că trebuie să-L slujesc pe Dumnezeu ca monah. Am încercat să renunț la toate ale lumii aceasteia, pentru a mă jertfi pentru slujirea lui Dumnezeu și a semenilor. Dumnezeu știe cât și ce am reușit. Am cunoscut oameni îmbunătățiți care mi-au marcat viața și care mi-au fost și îmi sunt adevărate modele. Dintre acestia cel mai de seamă este cu siguranță staretul meu părintele Teofil de la Mănăstirea Slănic, un monah cu viață sfântă.
Reporter: Cum urcă un călugăr pe scara iararhică în BOR? Sau nu este bines pus scară iararhică ?
ÎPS Varsanufie: Totul în viața noastră se intâmplă cu rânduiala lui Dumnezeu. Atunci cand Dumnezeu nu rânduiește ceva, ingăduie. Sigur că sunt anumite condiții exterioare, statutare, legate de studii, de calitățile monahului, cultură teologică, viață morală, însă, cu siguranță, alegerea unui călugăr ca arhiereu este numai chemarea lui Dumnezeu, totul se petrece cu voia lui Dumnezeu. Eu, mărturisesc cu toată sinceritatea, nu mi-am dorit să ajung episcop. Pe atunci dorința mea era să întemeiez o mănăstire, după tradiția athonită, undeva în Hunedoara, într-un loc tare drag mie. Peste mult timp acest lucru s-a intâmplat, mănastirea s-a înființat și astăzi câteva maici și duhovnicul lor aduc slavă lui Dumnezeu zinic nu departe de cetatile dacice. Eu am răspuns chemării pe care Dumnezeu a facut-o prin vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, care m-a adus în București să redeschid o mănăstire care fusese desființată de trei ori de-a lungul timpului: prima dată când Sinan Pașa a aruncat toate edificiile ei în aer, a doua când Titu Maiorescu a demolat toate chiliile din cauza starii avansate de degradare după părăsirea ei de către călugării greci în urma secularizării averilor mănăstirești și a treia de către regimul ateu comunist care înființase în acest loc prima școală de partid. Am împlinit fără să stiu în acel moment dorința cea mai arzătoare a Patriarhului Justinian, cel ce o salvase de la demolare și își alesese să își doarmă somnul de veci aici. Acesta este locul de unde Preabunul Dumnezeu a hotărât să mă cheme să Îl slujesc din treapta arhieriei.
Reporter: Ce ați simțit când ați fost numit Arhiepiscopul Râmnicului?
ÎPS Varsanufie: Este greu de redat în cuvinte sentimentele care m-au încercat atunci. Dar cu siguranță responsabilitatea chemării la această demnitate am simțit-o în toată greutatea ei. Însă, încă de atunci, am avut nădejdea că Dumnezeu și Maica Domnului nu mă vor lăsa, ci voi reuși cu mila Lor, și cu rugăciunile slujitorilor Sfintelor Altare, ale părinților și maicilor din această eparhie, să depășesc orice încercare, orice greutate care, firesc, s-au ivit și se vor mai ivi de-a lungul timpului în această eparhie. După experiența de 13 ani ca episcop vicar la București, învățând pe lângă două personalități marcante ale Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, știam că nu va fi ușor la Râmnic, dar eram sigur de un lucru: dacă ai dragoste de Dumnezeu și de Biserica Sa, cu siguranță treci peste toate obstacolele, piedicile, ispitele ce vor apărea. De multe ori ești tentat să nu superi oamenii dar se întâmplă să Îl superi pe Dumnezeu. De când am venit în acest loc binecuvântat de Dumnezeu am încercat și încerc să Il slujesc pe Dumnezeu din toată ființa mea.
Reporter:Cum ați găsit eparhia, după predecesorul Înaltpreasfinției Voastre ?
ÎPS Varsanufie: Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim a fost un arhiepiscop vrednic, cu foarte multe calități, care s-au și văzut în împlinirile sale. Întotdeauna însă ne rămân multe de făcut atât în plan administrativ gospodăresc, cât și, cu atât mai mult, în plan cultural și duhovnicesc. Niciodată nu putem spune că am făcut destul; mereu mai avem multe de împlinit, oricât am face.
Reporter: Cum va arăta, peste ani mulți, aceeași eparhie pentru succesorul Înaltpreasfinției Voastre?
ÎPS Varsanufie: Nu sunt vizionar. Nu știu. Însă sunt sigur că voi depune tot efortul de care sunt în stare ca această eparhie să ajungă o eparhie model, o eparhie în care noi slujitorii Bisericii să ne jertfim pentru mântuirea credincioșilor noștri, deoarece nici noi nu ne vom mântui, dacă nu îi vom îndruma așa cum trebuie către Împărăția lui Dumnezeu. Vremurile de astăzi sunt grele și vor fi tot mai grele, însă împreună, nădăjduiesc că vom reuși să depășim toate piedicile spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Reporter:Mulţi călugări ne-au mărturisit că viaţă lor este o lupta, că există ispite şi chiar căderi. Sunteţi de acord cu această descriere?
ÎPS Varsanufie: Nu doar viața monahului este o luptă, o luptă cu biruințe, dar și înfrângeri, o luptă cu căderi, dar sigur și cu urcușuri către Împărăția Cerurilor, ci viața oricărui creștin. Așa cum mărturisește Avva Pimen într-o apoftegmă din Pateric, „Bună este ispitirea! Ea îl călește pe om”. Din scrierile Sfântului Siluan Atonitul ne putem bine lămuri cum este cu ispitirile și căderile în viața duhovnicească a creștinului. Important este să fii pe cale.
Reporter: Ce înseamnă omul îmbunătăţit?
ÎPS Varsanufie: Omul îmbunătățit este omul care prin viața lui revarsă iubirea lui Dumnezeu către oameni. Este omul care reușește să se lepede de toate ale sale, făcându-se transparent pentru Hristos Domnul. Este omul prin care nu îl vezi pe el, ci prin el îl vezi pe Mântuitorul Hristos. Omul îmbunătățit nu este cel care se arată a fi astfel, ci cel care se sărăcește pe el, punându-l în lumina lui Hristos pe cel de lângă el.
Reporter: Ce chipuri de călugări profund înduhovniciți ați întâlnit și le-ați reținut?
ÎPS Varsanufie: Am întâlnit, în cursul vieții mele, foarte mulți călugări înduhovniciți. Însă, poate cel mai mult, asupra mea și-a pus amprenta starețul meu, părintele Teofil de la Mănăstirea Slănic, care m-a și format ca monah. Smerenia, bunătatea, iubirea și mai ales sfințenia pe care le dovedea părintele Teofil Bădoiu nu sunt doar vorbe , ci toți cei care l-au cunoscut l-au văzut ca pe un adevărat avvă al vremurilor noastre.
Reporter: Care este programul Înaltpreasfinției Voaste de zi cu zi?
ÎPS Varsanufie: Programul meu de zi cu zi este destul de riguros, altfel nu aș face față la atâtea solicitări: audiențe, vizite pe teren, slujbe, ședințe etc. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu reușim să le rezolvăm pe toate și să mai păstrăm ceva timp pentru pravilă și pentru lectură, pentru că înainte de toate în fața lui Dumnezeu sunt și rămân monah.
Reporter: Ce citiți?
ÎPS Varsanufie: De mulți ani nu mai citesc la întâmplare, ci cu program. În afară de Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, citesc foarte multă literatură contemporană. Printre scriitorii mei favoriți se numără Eric-Emmanuel Schmitt, pe care l-am și întâlnit anul trecut, Mario Vargas Llosa sau clasici precum F. Dostoievski, Cehov, Tolstoi,Gabriel Garcia Marquez, etc.
Reporter: Sunteți o persoană fericită, mulțumită? Cum v-ați caracteriza?
ÎPS Varsanufie: Nu poți fi creștin și să nu fii fericit. Creștinul, prin definiție, este optimist, fericit. Iar mulțumirea, recunoștința, trebuie să devină o virtute pe care trebuie să o redescoperim ca popor. Ne lipsește prea mult nouă tuturor această virtute. Trebuie să reînvățăm să mulțumim mai întâi celor de lângă noi și lui Dumnezeu. Să reînvățăm să fim recunoscători binefăcătorilor noștri și, mai ales, lui Dumnezeu, așa cum spune și rugăciunea: „Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este…”.
Interviu realizat de Gheorghe Smeoreanu („Criterii Naţionale”) şi Tiberiu Pîrnău („Ziarul de Vâlcea”)
