Vorbiţi-ne despre dumneavoastră. Ştim că este o taină drumul spre călugărie, dar vă rugăm să dezvăluiţi acele aspecte care ar putea fi de folos cititorilor.
De când eram copil am frecventat parohia unde m-am născut. Dorind ceva deosebit am început vizitarea mai multor mănăstiri unde căutam duhovnici îmbunătățiți care să mă călăuzească în viața mea de adolescent. Mai mereu când auzeam că se fac pelerinaje prin țară cu enoriașii din parohie eram și eu prezent. Se mergea la vremea aceea mai mult cu trenul apoi din gară cu autobuzul iar restul distanței până la mănăstiri îl făceam pe jos. Mulțumesc părinților că m-au lasat în acele excursii.
De pe la mănăstiri simțeam că vin cu mintea mai luminată și mai plin de râvnă pentru cele sfinte. Dacă nu aș fi călătorit prin țară cu siguranță nu aș fi ajuns să-mi doresc modul de viețuire al monahilor.
La vârsta de 17 ani am îndrăgit foarte mult viața monahală de la Mănăstirea Turnu din Județul Vâlcea. Astfel că am obținut binecuvântarea părinților de a părăsi casa părintească și de a mă sălășlui în casa lui Dumnezeu.
La vremea aceea Mănăstirea Turnu era puțin vizitată de turiști, cu o obște tânără și pusă mai mereu pe treabă. Rugăciunea se ținea în biserica de la etaj iar când urcam scările de lemn mereu se făcea gălăgie, dar odată ajunși în biserică stăteam liniștiți ca și cum am fi fost cu îngerii în cer.
Ce ne puteţi spune despre mănăstirea şi obştea de care aparţineţi?
Părinții din obște sunt asemenea ca și locuitorii unei cetăți, se nasc duhovnicește, unii îmbătrânesc aici, iar alții își schimbă locul căutându-și liniștea sufletului în altă parte. Mănăstirea noastră este formată dintr-o obște relativ tânără. Cu toții cautăm să ducem mai departe tradiția vieții călugărești și căutam să fim cât mai de folos oamenilor prin slujbele pe care le săvârșim alături de ospitaltatea pe care dorim să le-o oferim.
Mulţi călugări ne-au mărturisit că viaţă lor este o lupta, că există ispite şi chiar căderi. Sunteţi de acord cu această descriere?
Da așa este, numai că victoria nu se ia de unul singur. Noi suntem aici ca o famile și ne sprijinim unii pe alții pe calea mântuirii.
Ce înseamnă omul îmbunătăţit?
Un om îmbunătățit cred că este acela care se face tuturor toate. Omul îmbunătățit e mai performant și acest lucru se datorează smereniei. Dacă ești smerit accepți mai ușor harul lui Dumnezeu.
Cum vedeţi lumea de azi prin fereastra mănăstirii?
Lumea este frumoasă depinde cu ce ochi o vezi. Și totuși omul cârtește și este nemulțumit pentru că nu-l mai simte aproape pe Dumnezeu. Lumea se îndreaptă spre zone periculoase. Domnul ne cheamă la El pe toți și noi tot refuzăm și punem judecata noastă înaintea voii Lui Dumnezeu. Ignorăm mai mereu drumul indicat de GPS. Dumnezeu ne-a dat libertate și posibilitatea să alegem între bine și rău. Dacă vom alege binele ne va răsplăti Dumnezeu, dacă vom săvârși răul vom plăti fie aici în această lume fie în cea viitoare.
Lumea mai poate fi asemănată cu o societate complexă cu bune și rele și care se îndreaptă spre acel timp al unei lumi îmbunătățite pe care Mântuitorul Hristos ne-o propune – ”Cer nou și Pământ nou”.
Care este programul dumneavoastră de zi cu zi?
Programul zilnic are ca nucleu sfintele slujbe săvârșite în biserică. Pot să spun că activitatea zilnică este diversă, încercînd să îmbin rugăciunea cu munca fizică iar acum mai nou și cu responsabilitatea de stareț.
Ce citiți?
Citesc atât cărți cu tematică religioasă de dogmatică, liturgică, morală, istorie bisericeasă, vieți de sfinți dar și cărți din alte domenii cum ar fi cele de istorie, literatură și tot ce ține de credință de tradiția și trecutul țării și a bisericii noastre strămoșești.
Sunteți o persaoană fericită, mulțumită? Cum v-ați caracteriza?
Slavă Domnului pentru toate este loc și de mai bine. Mă bucur de buna rânduială a oamenilor și de bunăstarea lor. Aș prefera să vorbesc mai puțin despre mine și să-i las pe ceilalți să mă caracterizeze.
Ce chipuri de călugări profund înduhovniciți ați întâlnit și le-ați reținut?
Unul dintre părinții îmbunătățiți pe care l-am cunoscut a fost părintele Neofit, viețuitor și duhovnic la Mănăstirea Turnu trecut la Domnul în anul 1999 – un duhovnic care știa să pătrundă la sufletul omului. De asemenea admir la părinții pustnici curajul de a trăi în mijlocul pădurii și al sălbăticiei. În timp am cunoscut și pe părinții îmbunătățiți din țara noastră, pe părintele Cleopa Ilie, părintele Arsenie Papacioc, părintele Teofil Pârâian sau părintele Visarion de la Mănăstirea Clocociov pe care îi cercetam pentru sfaturi.
Cum priviţi Vâlcea că natură şi societate?
Ținut binecuvântat de Dumnezeu, Vâlcea are un peisaj de o frumusețe tulburătoare, este ca un tărâm de poveste. Iar ca societate este bine angajată în viața culturală dar și în cea bisericească.
Eparhia Râmnicului cum vi se înfăţişează?
Despre trecutul Eparhiei Râmnicului pot să spun că este plin de istorie. Eparhia Râmnicului s-a dezvoltat odată cu viața socială a ținutului. Ea a fost un focar de viață spirituală, un centru al creației culturale și de dezvoltare a vieții monahale.
La Mănăstirea Govora și-a văzut Matei Basarab tipografia care avea să aducă, prin cărțile tipărite în limba română, o adevărată renaștere culturală a Țării Românești. Aici au văzut lumina tiparului prima culegere de legi din Țata Românească; ”Pravila Mică” (1640). Iar la Râmnic va aduce ierarhul Antim Ivireanul tipografia de la Snagov, izvor de importante apariții bibliofile, în secolul al XVIII-lea.
Eparhia Râmnicului este și păstrătoarea unui inestimabil tezaur patrimonial în domeniul arhitecturii religioase, cu largi ecouri în lumea întreagă. Ctitoria Sfântului Voievod Brâncoveanu de la Hurezi care din anul 1993 se află sub protecția UNESCO, alături de de cele mai importante monumente istorice, cunoscute din lume. La Cozia este înmormântat Mircea cel Bătrân iar la Arnota voievodul Matei Basarab, ostenitor al culturii românești în secolul al XVII-lea. Capodopere de artă românească se întâlnesc și la Bistrița ctitoria boierilor Craiovești, Ostrovul lui Neagoe Basarab, Turnu – ctitoria mitropolitului Varlaam, Govora și Dintr-un Lemn, Surpatele și alte nestemate bijuterii ale arhitecturii din secolul al XVIII-lea.
În cadrul acestor centre ale ortodoxiei românești, s-au constituit și au funcționat adevărate școli de zugravi, pictori, meșteri în prelucrarea pietrei și a lemnului. Toate acestea constituie o contribuție originală deosebit de valoroasă la patrimoniul cultural național. Și nu pot fi lasate deoparte acele mici bisericuțe de sat construite în secolele XVIII și XIX care sunt ca niște tămâiore și care pentru țăranul vâlcean au făcut mai mult decăt marile catedrale ale lumii.
O grijă deosebită pentru păstrarea acestui potențial a constituit și prioritatea ierarhilor contemporani nouă, iar aici amintim pe vrednicul de pomenire IPS. Gherasim Cristea Arhiepiscopul Râmnicului care a avut un rol important la dezvoltarea vieții spirituale din eparhie în vremuri tulburi.
Odată cu venirea IPS. Varsanufie se poate observa o dinamizare și o intensificare a vieții bisericești, acesta mergând pe linia înaintașilor săi căutând o reînnoire atât materială cât și duhovnicească în parohiile și mănăstirile Arhiepiscopiei Râmnicului.
Vă rugăm să le vorbiţi cititorilor noştri despre frumuseţea vieţii în călugărie.
Frumusețea vieții călugărești o văd în toată plenitudinea ei în viața de obște, ceea ce mă face să dau o atenție deosebită fiecărui moment de întâlnire a mea cu viețuitorii mănăstirii la activitățile obștești, la trapeză și apoi la slujbele frumoase din biserică, așa cum zicem la sfârșitul Slujbei Utreniei: ”În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”. Iar un moment important este întâlnirea cu Hristos Domnul la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie unde cu toții suntem chemați să ascultăm cuvântul și mai ales să ne împărtășim cu Însuși Trupul și Sângele Său.
Interviu realizat de: Gheorghe Smeoreanu (Criterii Naționale) și Tiberiu Pîrnău (Ziarul de Vâlcea)
