De aproape un deceniu, îmi achit, lună de lună, cele două credite pe care le-am făcut la bănci. Întâmplător, ambele împrumuturi- unul imobiliar şi unul de nevoi personale- au fost făcute la două instituţii bancare greceşti, prezente şi în România.
Tot întâmplător, una din bănci practică dobânzi peste media pieţei. În ciuda devalorizării leului în raport cu Euro, în ciuda creşterilor şi scăderilor de dobandă, am plătit fiecare rată, aşa cum am fost educat încă din copilărie: să nu rămân dator, să îmi ţin cuvântul şi să nu întârzii ziua returnării oricărei forme de împrumut către creditor, indiferent cum se numeşte acesta.
În situaţia mea sunt, probabil, alte câteva zeci, dacă nu sute de mii de români care în fiecare lună se duc la ghişeu, înghit în sec şi îşi plătesc ratele.
Iresponsabilitatea conducătorilor de la Atena este înfiorătoare. Imaginaţi-vă că dumneavoastră, cetăţeni europeni cu drepturi aproape depline, care contribuiţi la bugetele UE, refuzaţi, începând de luna care vine, să vă plătiţi ratele către bănci. Dacă fiecare om care ia un credit de la o bancă, indiferent cum se numeşte aceasta şi indiferent de costuri, nu şi-ar mai achita ratele, aceste instituţii ar da faliment, iar falimentul lor ar afecta economii, zone şi chiar lumea întreagă.
Mergând mai departe, imaginaţi-vă că toţi clienţii băncilor greceşti care au sucursale în Europa s-ar trezi ca nu îşi mai primesc banii înapoi. Pe logica grecilor- cum că nu mai pică la înţelegere cu creditorii- la fel, noi, împrumutaţii acestor instituţii să ridicăm frumos din umeri şi să le spunem că nu mai vor să ne achităm creditele.
Ne uităm, la trei paşi de noi, la acest individ care a apărut de niciunde, acest iresponsabil mândru că este grec ortodox. Alexis Tsipras invită la referendumuri în care îşi întreabă cetăţenii dacă mai vor sa plătească. Imaginaţi-vă că mergeţi acasă, vă adunaţi familia, soţia, copiii şi părinţii şi le puneţi o întrebare: „Rata Euro a crescut, avem alte cheltuieli în creştere. Hai să votăm: ne mai plătim creditul de mâine?”.
Despre efectele colapsului Greciei este foarte greu de vorbit, pentru că efectele sunt dificil de calculat. Numai astăzi, în 29 iunie 2015, moneda românească a ajuns la un minim al ultimelor luni faţă de Euro. Şi, din păcate, oricât de liniştitoare ar fi asigurările BNR, România este extrem, extrem de vulnerabilă în faţa unei eventuale crize economice.
Vor exista cititori care vor da vina pe instituţiile financiare, cum că au împrumutat cu forţa Grecia, cum că au crescut gradul de îndatorare al ţării special ca să o vadă în genunchi. Despre oportunitatea creditelor, ratele lor, modul în care au fost cheltuite acestea, au scris analişti pricepuţi. Un lucru se vede limpede la orice ieşire în Grecia: toţi folosesc servicii publice, transporturi şi de sănătate. Puţini plătesc, pentru că nimeni nu dă chitanţă şi mai puţini muncesc cu adevărat, de dimineaţa până seara ca să-şi achite dările.
Vă propun un ultim exerciţiu de imaginaţie: aveţi un vecin de scară sau de bloc, care de ani de zile, refuză să îşi plătească întreţinerea. Vecinii au pus mână de la mână, au achitat o parte din datorii, penalităţile i-au fost şterse.
La schimb însă, asociaţia de locatari i-a cerut vecinului să îşi monteze apometre, să îşi pună becuri ecologice în camere, să repare caloriferele, să nu doarmă cu televizorul deschis şi să îşi trimită copiii la şcoală. La câţiva ani de la ştergerea penalităţilor, vecinul rău platnic cântă şi dansează noaptea, nu merge la muncă şi stă pe banii statului, face gălăgie, sta cu lumina aprinsă în toată casa, refuză să repare robineţii şi să-şi pună apometre ca să ţină sub control consumul. Din cauza lui, riscaţi să rămâneţi fără apă caldă şi fără apă rece, dar şi fără căldură la iarnă, pentru că s-au strâns datorii şi penalităţi
Dumneavoastra cum aţi proceda cu vecinul datornic?
Alex LIVADARU (gandul.info)
