La cincizeci de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos și la numai zece zile după Înălțarea Sa, prăznuim Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoare numită și Rusalii sau Cincizecime. A fost numită „Rusalii” după o sărbătoare închinată de romani trandafirilor, numită „Rosalia”, care era consacrată cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor adormiți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară.
Prin lucrarea tainică a Sfântului Duh, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a făcut Om, precum rostim în Crez: „Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om”. După Înălțare, Sfântul Duh continuă opera dumnezeiască de mântuire.
Pogorârea Sfântului Duh a fost făgăduită de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de patima Sa: „Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi” (Ioan 16, 7); „Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!” (Ioan 14,16-17); „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).
Înainte de Înălțarea Sa la cer, din nou le promite ucenicilor Săi trimiterea Sfântului Duh: „Iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24, 49). Împlinirea promisiunii a avut loc la zece zile după Înălțare, în dimineața zilei în care evreii din toată lumea, adunați în Ierusalim, serbau Cincizecimea, ziua în care Moise a primit Legea de la Dumnezeu, pe Muntele Sinai.
Despre acest fapt, Sfânta Scriptură spune: „Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi (Apostolii) împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa” (Fapte 2, 1-6).
Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt se întemeiază în mod deplin Biserica, definită ca Trup tainic al lui Hristos. Evanghelia lui Hristos se adresează întregii lumi, precum se vede din grăirea Apostolilor în felurite limbi. Predica lor se adresează tuturor neamurilor. Toate popoarele nu se pot uni decât în Biserica lui Hristos, ascultând aceeași Evanghelie, având aceeași credință și urmând aceleași porunci dumnezeiești.
Sfântul Ioan Gură de Aur și alți exegeți ai Sfintei Scripturi afirmă că la Cincizecime au fost prezenți nu numai Apostolii, ci și alți frați. De aici reiese faptul că Sfântul Duh s-a revărsat peste toți membrii Bisericii, iar nu numai peste ierarhia reprezentată de Apostoli. Exegeza ortodoxă, bazată pe Sfânta Tradiție, afirmă că la Cincizecime a fost de față și Maica Domnului.
Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci, descoperind astfel învățătura Mântuitorului și altor neamuri. În aceasta zi de Cincizecime, când Ierusalimul era plin de iudei veniți din toate părțile lumii, Apostolii s-au făcut înțeleși de toți, fiecare auzind în limba sa proprie Evanghelia Mântuitorului. Pentru că cei din jur îi cunoșteau și nu puteau înțelege cum de vorbesc în alte limbi (limbi necunoscute de cei din oraș), unii îi acuzau că sunt beți și bolborosesc cuvinte fără sens. Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeția lui Ioil, care a zis: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 1). În urma cuvântării sale, trei mii de persoane au primit botezul.
Există obieiul ca în ziua de Rusalii să se aducă în biserici frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor „ca de foc” care s-au arătat peste Apostoli la Cincizecime, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. După Sfânta Liturghie, ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
Biserica lui Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească
Biserica lui Hristos este Una. Apostolii cunosc și propovăduiesc o singură Evanghelie a lui Iisus Hristos. Peste ei coboară Același Duh Sfânt. Biserica lui Hristos este Sfântă. Sfânt este Fiul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru ea. Sfânt este Duhul Sfânt, care o conduce până la sfârșitul veacurilor. Sfânt este Dumnezeu Tatăl, care L-a trimis în lume pe Fiul, ca Răscumpărător, și pe Duhul Sfânt, ca Sfințitor. Sfinți sunt și Apostolii, care propovăduiesc Sfințenia lui Dumnezeu, pentru sfințirea oamenilor.
Biserica lui Hristos este Sobornicească și Apostolească. În jurul Apostolilor se adună toate neamurile, fiecare ascultând și înțelegând Evanghelia lui Hristos în limba sa. În mijlocul Apostolilor se află Duhul Sfânt, trimis de la Tatăl, iar nu unul dintre Apostoli. Egalitatea dintre Apostoli, ca propovăduitori, și egalitatea dintre neamuri, ca părtașe la Evanghelie, întăresc întinderea peste toată lumea a Bisericii lui Hristos.
Rugăciune către Sfântul Duh
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!
Preot Iancu Dorin Nifon
