Sindicaliştii Dacia ies în stradă pentru a cere, cu acordul uzinei, ca guvernul să nu mai tergiverseze construirea autostrăzii către Piteşti pentru că altfel locurile lor de muncă se vor fi transferate în Maroc. Drept răspuns, prim-ministrul spune că dacă sindicaliştii Dacia mai ies în stradă, locurile lor de muncă vor fi transferate în Maroc. Dacă vi se pare că prim-ministrul este autist, să ştiţi că jigniţi autiştii. Prim-ministrul este acelaşi om care a amânat cu bună ştiinţă procedurile pentru studiul de fezabilitate al acestei autostrăzi, fără de care nu pot începe lucrările, timp de aproape trei ani! Este acelaşi om care ne declara în urmă cu câteva zile că e o tragedie că licitaţiile pentru studiul de fezabilitate sunt contestate, că din cauza asta nu avem autostrăzi în România. Niciun cuvânt despre cei aproape trei ani pierduţi în minciuni despre o bucată de autostradă care ar costa 6 miliarde de euro, după cum ne declara chiar el (ministerul transporturilor admite acum că va costa doar 1.6 miliarde), doar-doar ar convinge UE să mute banii spre Comarnic – Braşov, proiectul său de suflet. Este acelaşi om care se plânge că sunt legi proaste în România, legi care împiedică şi întârzie foarte mult construirea de autostrăzi din banii UE, uitând cumva că este şeful partidului cu o majoritate confortabilă în Parlament, care i-ar permite să schimbe şi mâine legile respective. Dacă ar vrea. Speram cumva că, în prezenţa presiunii constante din partea societăţii civile, premierul a învăţat să fie mai umil şi să-şi asume erorile, pentru că altfel nu poate învăţa din ele. Dar nici vorbă de aşa ceva. Premierul trăieşte în continuare în universul său închis, înconjurat de cei mai curaţi miniştri din câţi a avut ţara asta, în ciuda faptului că nu trece lună să nu intre vreunul la răcoare. Nu m-ar deranja dacă, pentru toată această atitudine răuvoitoare la adresa României şi mai ales a celor care chiar muncesc în ţara asta – sindicaliştii de la Dacia, pe care îi ia de sus, fiind chiar miezul exporturilor româneşti – preţul plătit ar fi doar aruncarea la coşul de gunoi a carierei sale politice. Dar din păcate costul este enorm, se numără în miliarde de euro, iar plătitorii suntem noi. Fiecare dintre noi, dar cu precădere cei care muncesc pe brânci pentru un salariu modic – modic pentru că, în lipsa investiţiilor statului în infrastructură, lipsesc şi investitorii. Guvernul dă ajutoare de stat, ne spune premierul. Da, le dă, dar le dă tocmai pentru că nu investeşte în ce ar trebui să investească, fapt care ar crea locuri de muncă, ar atrage alţi investitori mari, aceştia ar începe o concurenţă între ei iar salariile celor de la Dacia nu ar mai pleca spre Maroc, ci spre o altă fabrică din Piteşti, mărindu-se în fiecare an în care companiile care ar veni aici şi-ar mări producţia. Căci la Dacia vor veni în curând roboţii, iar autostrada nu o face domnul Ponta pentru Dacia, ci o face guvernul României pentru România şi pentru cetăţenii ei care vor să muncească, nu neapărat la Dacia, ci la tot felul de firme premium care ar ridica ţara asta din noroiul în care se află acum. Declaraţiile domnului prim-ministru trădează o găunoşenie incredibilă nu doar a lui, ci şi a celor care îl sfătuiesc şi îl însoţesc la drum. Oameni care privesc muncitorii din ţara asta doar ca pe o masă de manevră, bună de prostit la vot. Oameni care cred sincer că fac un bine României inventând în fiecare zi noi taxe şi noi biruri pe care să le plătească cei care muncesc şi pe care să le primească cei care nu muncesc, dar care votează. Şi că o să meargă la nesfârşit aşa. Nu, nu o să meargă la nesfârşit aşa. Dar, fie vorba între noi, asta nu mai depinde de el, ci de noi. Atât timp cât îi vom mai răbda, noi suntem principalii vinovaţi. Cei de la Dacia au ştiut să iasă în stradă şi să ceară, culmea, nu măriri de salariu sau bani din partea Guvernului, ci investiţii pe care oricum acesta trebuia să le facă, şi de care ar beneficia toată zona şi toată România, nu doar ei. Noi ce vom face? Cât despre domnul Ponta, i-aş sugera să plece domnia-sa în Maroc, nu sindicaliştii Dacia. Dar mi-e teamă că, la cei 1.400 de km de autostradă cât au cei din Maroc, ar face mai mult rău decât bine, aşa că ar face bine să aleagă un loc mai răcoros. Pe măsura cinstei miniştrilor de care s-a înconjurat în toţi aceşti ani de când guvernează România.
Adrian Mihălţianu (www.gandul.info)
