S-au spus şi se spun atât de multe lucruri despre integrarea României în Uniunea Europeană, încât încă un text pe acest subiect ar putea părea doar o repetare a acestora. Însă cum repetiţia este mama înţelepciunii, mă voi strădui să rememorez câte ceva despre ceea ce înseamnă integrarea pentru români. Mă voi referi mai puţin la beneficiile integrării – de asta se ocupă instituţiile statului, care au tot interesul în a asigura, de când lumea şi pământul, un climat optimist în rândul populaţiei, şi mai mult de efectele nedorite ale evenimentului petrecut la 1 ianuarie.
Deocamdată, românii nu simt în nici un fel integrarea. Dincolo de entuziasmul insuflat de campaniile mediatice, niciunul dintre noi nu ne-am culcat săraci în 2006 şi nu ne-am trezit bogaţi pe 1 ianuarie. Am rămas la fel de avuţi, de deştepţi şi de frumoşi. Suntem la fel de puţin sau de mult europeni ca pe 31 decembrie 2006 şi se pare că vom mai avea ceva de aşteptat până când integrarea ne va influenţa în mod direct. Câştigăm în continuare salarii româneşti, muncim în continuare atât cât considerăm noi că merită să o facem pentru banii pe care-i primim şi risipim cu voioşie atât cât putem să o facem.
Potrivit specialiştilor, efectele integrării se vor observa în special în cea de-a doua parte a acestui an. Până atunci, va fi definitivată legislaţia după care va trebui să funcţionăm ani buni de acum încolo. Ce înseamnă asta mai exact: fiecare persoană fizică sau juridică va fi obligată să se plieze unui nou sistem, de data aceasta concurenţial, bazat pe cerere şi ofertă, pe competenţe şi pe aptitudini. Cât de pregătiţi suntem pentru a face faţă noii ordini, vom vedea. Cert este că şocul va fi unul destul de important. Mă refer aici la felul în care vom reuşi să înţelegem că lucrurile pot fi făcute doar aşa şi nu altfel.
Puţină lume ştie că Uniunea Europeană nu este de acord, din principiu, cu subvenţiile. Ori, România trăieşte de ani de zile într-un sistem asistant, în care cetăţenii au fost obişnuiţi ca statul să le dea: case, locuri de muncă, reduceri la întreţinere şamd. Ei bine, de acum încolo lucrurile vor sta altfel. Vor dispărea subvenţiile la căldură iar ţăranii vor trebui să se obişnuiască să-şi muncească într-un mod eficient pământul.
În acelaşi timp, va creşte rolul competenţelor. Un ziar, spre exemplu, va fi nevoit să angajeze absolvenţi de jurnalism. În acest moment, mulţi dintre cei care practică în România meseria de jurnalist, sunt inşi fără o pregătire prealabilă. Oameni de presă redutabili au recunoscut că nu au studii de specialitate, provenind din alte domenii. Ei bine, sistemul se va schimba începând cu acest an. Nu ştiu dacă este bine sau rău că se întâmplă aşa, însă este cert că altfel nu poate fi în acest moment.
Cât despre modul în care vor resimţi românii în buzunare integrarea, aici mai avem de aşteptat. Este foarte clar că veniturile noastre vor creşte. Întrebarea este când va începe să se producă acest lucru, câţi ani va trebui să mai aşteptăm să o ducem mai bine. Pentru mine este foarte clar un lucru: înainte de a trăi mai bine va trebui să muncim mai mult. Asta nu înseamnă automat că ne vom îmbogăţi peste noapte şi că vom uita de grija zilei de mâine. Salarii mai mari înseamnă şi cheltuieli mai mari. Cum vom reuşi să facem faţă acestei provocări care înseamnă Uniunea Europeană, vom vedea.
• Octavian HER├×A
