Moș Crăciun, așa cum este cunoscut azi de copii, apare ca un bătrânel îmbrăcat cu haine roșii, care trăiește în Finlanda, călătorește cu o sanie trasă de reni și aduce daruri copiilor, coborând prin hornurile caselor. Imaginea acestui personaj a fost creată de caricaturistul Thomas Nast, în anul 1862, când a fost angajat să deseneze tablouri de luptă pentru „Harperas Weekly”, cel mai mare ziar ilustrat din acea vreme. Cu această ocazie, el a schițat mai multe desene, printre care și unul numit „Ajun de Craciun”, în care „Santa Claus” apare îmbrăcat cu steagul american, împărțind daruri soldaților. Imaginea a fost preluată de compania Coca-Cola și folosită în scop comercial, în timpul sărbătorilor de iarnă, în toată lumea.
În legendele românești, Moș Crăciun este acel om bogat, rău și zgârcit din cetatea Betleem, a cărui soție, Crăciuneasa, a primit-o în grajd pe Fecioara Maria, ca să-L nască pe Pruncul Iisus. Pentru această faptă, aprigul Crăciun i-a tăiat mâinile soției sale. Născătoarea de Dumnezeu, însă, a vindecat-o pe femeie, iar Crăciun, văzând minunea, și-a cerut iertare. Pentru răutatea lui de mai înainte, Maica Domnului i-a cerut lui Crăciun ca în fiecare an, de Nașterea Fiului ei, să împartă daruri tuturor copiilor.
Moș Crăciun, însă, nu este altul decât Sfântul Nicolae, prăznuit pe 6 decembrie. Chiar și numele străin al lui Moș Crăciun, anume „Santa Claus”, dă această mărturie, el provenind din cuvântul olandez „Sinterklaas”, formă unitară a lui „Sint-Nicolaas”, care înseamnă Sfântul Nicolae.
Sfântul Nicolae a trăit între anii 280-345 și a fost arhiepiscop al cetății Mira, din regiunea Lichia, din Asia Mică. El apare lumii ca un dăruitor prin mila sa deosebită față de cei săraci. Într-o zi, sfântul a aflat că un tată din cetatea Mira, din pricina sărăciei, pentru că nu avea zestrea necesară spre a le căsători, cu multă durere, a hotărât să le dea pe cele trei fete ale sale la pierzare. Îndată, sfântul a poruncit unui apropiat de-al său să ia o pungă cu bani de aur și să o arunce pe geam, în casa fetelor. Tatăl, găsind darul, și-a căsătorit prima fiică. Sfântul Nicolae a mai trimis tatălui încă două pungi cu bani, iar acela și-a căsătorit și celelalte două fiice. De atunci și până în zilele noastre, în noaptea de Sfântul Nicolae, fiecare creștin dăruiește daruri celor dragi și celor nevoiași din jurul său.
În anul 325, Sfântul Nicolae a participat la Primul Sinod Ecumenic, întrunit în Niceea, unde a fost condamnată erezia lui Arie, care spunea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Sfântul Nicolae i-a tras ereticului Arie o palma. Acesta este gestul care stă la baza obiceiului ca celor neascultători să li se pună în ghete un băț, în semn de avertisment.
Sfântul Moș Nicolae vine în fiecare an cu pilda sa de milostenie și dărnicie pentru a ne învăța să-i urmăm lui, spre asemănarea cu Dumnezeu, care ne-a dăruit viața, lumea și pe Fiul Său cel Unul-Născut, împreună cu toate celelalte daruri.
Tuturor ne place să primim daruri, mai ales pentru faptul că ele sunt manifestări vizibile ale unor sentimente frumoase, de dragoste, de prietenie, de recunoștință etc. Când cântăm, în Acatistul Sfântului Nicolae, „Bucură-te, dătătorule al bunătăților lui Dumnezeu!”, să ne gândim că și noi putem și trebuie să devenim dătători ai bunătăților Sale pentru toți cei aflați în întristare şi nevoi din jurul nostru.
