Pentru fiecare dintre noi, ziua de naștere reprezintă un moment de bucurie, un timp în care Ii dăm slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să parcurgem cu bine încă un an de viață. De ziua de naștere, fiecare îi adună în jurul său pe toți cei dragi. În mod firesc, nici unul dintre cei chemați nu caută să fie în centrul atenției, ci fiecare dorește să se bucure împreună cu cel sărbătorit.
Din păcate, cu ziua de Naștere a Fiului lui Dumnezeu lucrurile nu stau tocmai așa. Nașterea Domnului este cea mai așteptată zi de naștere de peste an, dar și cea mai anormal prăznuită. Înainte de această zi, mulți oameni fac investiții și cheltuieli record, cumpărături fără număr și drumuri fără sfârșit. În definitiv, toate acestea nu sunt fapte ale creștinilor, ci ale celor care doresc să se prăznuiască pe ei înșiși, în ziua Nașterii Domnului.
Și astăzi, ca și odinioară, Pruncul Iisus se naște smerit, undeva la marginea grijilor lumii. De aceea, toți cei înrobiți de griji lumești nu-L vor putea afla, ci vor cădea pradă ispitei de a rămâne cu ieslea sufletului lor goală, neînsuflețită și tristă.
Nașterea Domnului nu poate și nu trebuie să fie prăznuită fără Dumnezeu. Crăciunul se serbează cum se cuvine numai atunci când Persoana a doua a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul nostru Iisus Hristos este pus în centrul atenției și toate faptele noastre, și gândurile, urmăresc primirea Lui în casa și viața noastră.
Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat din Fecioara Maria, precum rostim toți în Crez, „pentru noi și pentru a noastră mântuire”. Astfel, ridicând tot neamul omenesc din robia morții, ne-a lăsat un nou Testament, scris cu Preacuratul Său Sânge: „Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 53-54).
Noi, creștinii, serbăm Nașterea Domnului mai ales prin grija față de suflet. Postim, ne spovedim și ne împărtășim cu Sfintele Taine, răspunzând afirmativ chemării lui Dumnezeu la Cină: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă!” Abia apoi, după dumnezeiasca slujbă, împăcați cu toți cei dragi, ne bucurăm de mâncărurile alese și de toate celelalte daruri materiale pe care Dumnezeu ni le trimite în fiecare an.
Să ne bucurăm toți de Nașterea Domnului, împlinind chemarea Bisericii: „Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!”
Arhiepiscopia Râmnicului
