În data de 21 noiembrie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, trei mănăstiri din Arhiepiscopia Râmnicului își serbează hramul.

Mănăstirea Turnu
Mănăstirea Turnu se află în localitatea Călimăneşti, la 20 de kilometri nord de municipiul Râmnicu Vălcea. La poalele muntelui Cozia, unde este așezată mănăstirea, au existat de-a lungul timpului mai multe sihăstrii. Doua dintre vechile chilii, săpate în piatră, pot fi văzute și astăzi, în curtea mănăstirii. Biserica veche a fost construită în anul 1676, de către Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti, fost episcop al Râmnicului, trecut la cele veșnice în anul 1702. Vechea biserica are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Biserica mare, ridicată între anii 1897-1901, de către episcopul Gherasim Timuş, care a refăcut întregul ansamblu monahal, este inchinata Schimbării la Față. Un incendiu a mistuit biserica in anul 1932. Ansamblul monahal a fost refăcut în anul 1933. Mănăstirea are obște de călugări.

Mănăstirea Iezer
Mănăstirea Iezer se află în satul Cheia, din Băile Olăneşti, la 20 de kilometri vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Schitul Iezer este una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei. Primii ctitori ai acestui sfânt locaș sunt Radu cel Mare (1377-1383) și fiul său Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1559, schitul a fost refăcut de către voievodul Mircea Ciobanu, împreună cu soția sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rareș (1527-1546). Biserica actuală a fost zidită de episcopul Ilarion și de schimonahul Antonie. În anul 1720 biserica a fost pictată de ieromonahul Nicolae. Mai târziu, schimonahul Antonie, ctitorul schitului, a fost canonizat, sub numele de Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcii. Vechea biserică a mănăstirii este închinată „Intrării în Biserică a Maicii Domnului”. Mănăstirea are obște de maici.

Schitul Dobrușa
Schitul Dobruşa se află în satul Dobrușa, comuna Zlătărei, la 7 kilometri de orașul Drăgășani și la 60 de kilometri spre sud de municipiul Râmnicu Vâlcea. Biserica schitului, închinată „Intrării în Biserică a Maicii Domnului”, este una dintre cele mai vechi fundaţii monahale din Oltenia. Este atestată documentar din anii 1500-1520, când se face pomenire despre daniile lui „jupân Radu, jupân Badea, paharnic şi jupâniţa Vlădoaia”, către acest schit. Biserica a fost reparată în anul 1610, de către Radu Buzescu și jupâniţa Stanca. Este închinată Episcopiei Râmnicului, fiind renovată la 2 mai 1675, de către episcopii Ştefan (1673-1693) şi Ilarion (1693-1705). Mănăstirea are obște de călugări.