A murit Laurenţiu Dumănoiu, mustăciosul medaliat olimpic la volei şi câştigător al CCE cu Dinamo. ”A mai dispărut o valoare”

1
85

Laurenţiu Dumănoiu (foto, al doilea din dreapta), component al marii echipe de volei a CS Dinamo din anii 70-80 şi al naţionalei României, s-a stins marţi din viaţă, la vârsta de 63 de ani. Născut la Râmnicu Vâlcea pe 23 iunie 1951, Laurenţiu Dumănoiu a câştigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova (1980) şi a cucerit două cupe continentale cu Dinamo: Cupa Cupelor (1979) şi Cupa Campionilor Europeni (1981). Acestea au fost doar vârfurile unei cariere sportive de excepţie.

Laurenţiu Dumănoiu  a început voleiul în oraşul natal, fiind descoperit de antrenorul Laurenţiu Stilea. Într-un interviu acordat ziarului Monitorul de Vâlcea, Laurenţiu Dumănoiu a povestit cum a ajuns la volei: ”Râmnicu Vâlcea era atunci un orăşel, cred că 28.000 de locuitori erau cu toţii. Rar se întâmpla să mergi pe stradă să nu te întâlneşti cu cineva cunoscut. La volei am ajuns dintr-o întâmplare. M-a luat tehnicianul Laurenţiu Stilea direct de pe stradă. Mergeam cu mama, m-a văzut, mi-a zis să merg la antrenamente. Mama nu prea a vrut, zicea să fac şcoală, să învăţ multă carte. Până la urmă, m-am dus şi mi-a plăcut din prima. Atunci se făceau antrenamentele mai mult pe afară, dar era frumos. În 1965, am participat la prima tabără de pregătire. Să vă spun şi unde am fost cazaţi? Vă spun, la corturi. Dar a fost frumos”.

”Era un jucător complet”

La 19 ani, în 1970, Laurenţiu Dumănoiu s-a transferat la Dinamo, unde a cunoscut gloria sportivă. Timp de 14 ani (s-a retras în 1984), el a contribuit la cele zece titluri naţionale câştigate cu echipa clubului roş-alb, dar şi la cucerirea a două cupe continentale: Cupa Cupelor în 1979 la Roeselare (Belgia) şi Cupa Campionilor Europeni în 1981 la Palma de Mallorca (Spania). La naţională, a îmbrăcat de peste 70 de ori tricoul primei reprezentative, cu care s-a clasat pe locul trei la JO de la Moscova şi tot pe locul trei la Europenele din 1971 ( Italia) şi 1977 (Finlanda).

 ”Era un coleg extraordinar. Nici nu-mi vine să cred că vorbesc despre el la trecut. A jucat pe postul de secund şi a fost unul dintre cei mai compleţi jucători români. Avea viteză de execuţie, preluare… tot. Era un băiat fain, când glumeţ, când cârcotaş, când serios. Din păcate, am mai pierdut o valoare”, a declarat Marius Cata-Chiţiga, fostul coleg al lui Laurenţiu Dumănoiu.

După ce a renunţat la activitatea de performanţă, Laurenţiu Dumănoiu a fost numit preşedinte la „Tânărul Dinamovist”, unde a avut în subordine 21 de secţii, 62 de antrenori şi 6 metodişti şi peste 1300 de sportivi legitimaţi. Pentru rezultatele obţinute în întreaga lui carieră a fost distins cu titlul de Maestru emerit al sportului şi i s-a oferit în anul 2000 Medalia Naţională ”Serviciul Credincios” – clasa a III-a.

În luna august a acestui an, o boală necruţătoare s-a declanşat perfid în organismul său, ducând la decesul prematur al unuia dintre cei mai valoroşi voleibalişti români din istorie. (prosport.ro)

Foto document. Dinamoviştii medaliaţi cu bronz la JO de la Moscova, din 1980 (de la stânga la dreapta): Marius Căta-Chiţiga, Dan Gârleanu, antrenorul William Schreiber, Corneliu Oros, Laurenţiu Dumănoiu, Gunther Enescu

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.