Sătul de atâtea eufemisme ieftine pe metrul pătrat de politică ciocolatie, m-am hotărât (la ora când încep acest text lumea face sex sau pur şi simplu doarme pentru că a doua zi începe serviciul cu noaptea în cap) să scriu cel mai pe bune editorial pe care-l pot redacta despre şi cu liberali. De ce liberali când nimeni nu mai ştie dacă ăştia sunt la putere sau în opoziţie? Nu ştiu, însă ideea iniţială de a scrie despre iepurii lui Iliescu pregătiţi să alerge ca în reclama aia la Pepsi Max pentru tentativa aia de congres din decembrie a PSD-ului, despre almanahele lui Vanghelie sau despre gândul sinistru că pesediştii intenţionează din nou să ajungă la guvernare, păleşte în faţa circului din şi mai ales, din afara PNL.
Hai să definim noţiunea de circ şi dup-aia mergem mai departe. Păi mai oameni buni, tâmpit să fii şi tot te prinzi că toată nebunia asta cu platformiştii lui Stolojan şi ai săi fluturi bezmetici nu este altceva decât o continuare cât se poate de transparentă a planului pus la cale de Băsescu încă din 2004. Lacrimile de crocodil din timpul scenetei de prost gust a retragerii din cursa prezidenţială a lui Stolojan nu au fost decât începutul unei frumoase prietenii care l-a prins la mijloc pe Tăriceanu ajuns, printr-un concurs de împrejurări oarecum nefericit, în fruntea guvernului. Încă de pe atunci se coceau găselniţele ce trebuiau să aibă drept finalitate concedierea liberalilor de la Palatul Victoria. D-aia spun circ: băieţii ăştia numiţi Stolojan, Stoica şi Flutur nu sunt altceva decât mâinile cu care Băsescu îşi croieşte un partid puternic, aşa-numit prezidenţial. Toată chestia asta cu reprimirea liberalilor platformişti în marea familie a PNL-ului istoric mă duce cu gândul la băbuţa ajutată să traverseze strada, deşi ei nici prin cap nu-i trecea să facă acest lucru. Cam aşa e şi cu liberalii excluşi din partid: păi ăştia de-abia aşteptau să fie daţi afară, ca să iasă mai repede în faţă cu caricatura aia de platformă, taman bună a da de lucru analiştilor care beneficiază de prea mult timp liber. Să fie vorba despre naşterea unui nou partid? Să fie vorba de vreo doctrină nemaivăzută? Aiurea domnilor analişti. Şmecheria asta a fost făcută doar ca să agite apele şi să spulbere definitiv PNL.
Sunt convins că lui Stolojan îi pasă de liberalism cât mie de bunica lui. Păi hai să ne aducem aminte cu ce se ocupa domnul Stolojan acum vreo (nu prea mulţi) anişori. Nu-i aşa că el a fost omul lui Ion Iliescu? Nu-i aşa că a fost mai aproape de pesedişti decât orice alt liberal? Păi şi atunci? Ce atâtea texte, că omul ăsta îşi doreşte un PNL puternic, democratic, atâta timp cât a stat consilier pe la Cotroceni niscaiva timp, fix umăr la umăr cu Băsescu, mirosindu-şi unul altuia vânturile. Este clar pentru toată lumea că Stolojan este braţul înarmat al lui Traian Băsescu, fiindu-i dator acestuia cu nişte chestii pe care deocamdată doar le bănuim, însă nu le putem dovedi.
Nu în cele din urmă, trebuie spuse vreo două vorbe şi despre liberalii din teritoriu care şi-au descoperit şi ei recent anumite feeling-uri pro Stolojan. Bunăoară, Petre Ungureanu. Avocat, deputat, mai nou constructor de vile la mare şi la munte. Pus pe listele pentru Parlament de omul pe care acum îl înjură cu atâta sârg, Emilian Frâncu. Bun, rău, Frâncu l-a scos dintr-un partid de zero virgulă ceva la sută şi l-a trimis în Camera Deputaţilor, să adulmece aer de Bucureşti. Cine are idee despre Ungureanu, ştie cam ce fel de ins este acesta. Doritor de reclamă cu orice preţ, bun vorbitor dar zero făcător de ceva concret, omul se pricepe cel mai bine la a profita de orice criză care-i apare în cale. Dacă astfel de oameni merg alături de Stolojan în cruciada sa de doi lei, nu mai are sens să discutăm despre moralitatea demersurilor platformiştilor. Îi lăsăm pe analişti să o facă; nouă ne e somn.
• Octavian HERŢA
