Combustibilii fosili sunt, la ora actuală, una dintre cele mai răspândite surse de energie în lumea modernă în care trăim. Multe dintre activitățile pe care le desfășurăm în fiecare zi, de la mersul cu mașina la prepararea cinei, sunt direct dependente de un tip sau altul de combustibili fosili, fie că este vorba despre gazele naturale, despre cărbune sau despre petrol. Spre deosebire de sursele de energie regenerabilă – numite și „verzi” – combustibilii fosili generează și un impact asupra aerului în momentul în care sunt utilizați. Prin arderea lor, în atmosferă se împrăștie particule de praf și gaze cu efect de seră. În plus, nici extracția lor din subteran nu este tocmai curată, în mediul înconjurător răspândindu-se compuși organici volatili precum benzenul, un cancerigen cunoscut. Din aer, poluanții pot ajunge în organismele umane.

Energia „verde”, precum cea solară sau cea eoliană, este mai prietenoasă și cu sănătatea oamenilor. Deocamdată însă, mulți experți consideră că energiile regenerabile sunt prea scumpe pentru ca statele să își permită la ora actuală să înlocuiască total combustibilii fosili cu noile forme de energie. Există și problema intermitenței energiei alternative (vântul nu bate încontinuu, soarele nu strălucește noaptea sau când este înnorat).

Pe de altă parte, combustibilii fosili au costuri mai reduse, dar vin la pachet cu o serie de efecte nedorite asupra sănătății.

Un studiu care a evaluat efectele generării de electricitate asupra sănătății publice în Europa a estimat numărul de decese provocate de poluarea aerului cauzată de arderea combustibililor fosili. Potrivit calculelor, cărbunele cauzează, în medie, 24,5 decese pe TWh (terawatt-oră, unitate de măsură a energiei), iar petrolul 18,4 decese pe TWh. Prin comparație, gazul natural – deoarece arde mai curat și trimite în aer o cantitate mai mică de particule de praf și de gaze de seră – cauzează, în medie, 2,8 decese. Energia nucleară produce și mai puține decese pe TWh: 0,052.

În ceea ce privește decesele provenite din accidente la locul de muncă, tot cărbunele este cel mai nociv, cu 0,1 decese pe TWh. Gazul este cauza a 0,001 decese pe TWh, iar energia nucleară a 0,019 decese.

Datele oficiale ale guvernului american arată că, în anul 2007, rata accidentelor mortale petrecute în SUA în sectorul mineritului de cărbune a fost de 24,8 decese la 100.000 de muncitori angajați cu normă întreagă, față de 13,3 decese în cazul extracției petrolului și a gazelor naturale. În industria privată în totalitatea ei rata deceselor a fost de 4,3 la 100.000.

Cancerul de sân, provocat de gazele de șist?

O informație prezentată în documentarul „Cerul este roz”, o continuare la „Gasland” realizată de regizorul Josh Fox, s-a răspândit rapid în mediul online, creând panică în rândul femeilor. În filmul său, Fox susține că exploatarea gazelor de șist cauzează cancer la sân. Drept dovadă, el citează un articol de presă apărut în publicația locală „Denton Record-Chronicle” sub semnătura jurnalistei Peggy Heinkel-Wolfe.

Conform datelor prezentate în articol, rata cazurilor de cancer la sân din 6 comitate din Texas crescuse cu două cazuri la 100.000 de locuitori în intervalul 2005 – 2008.

Articolul preciza că rata bolii era mai scăzută în restul statului Texas decât în cele 6 comitate (Denton, Hood, Johnson, Parker, Tarrant și Wise), acestea fiind comitatele în care se desfășura cea mai intensă activitate de exploatare a gazelor de șist din formațiunea Barnett. Articolul cuprindea și informația că, în ciuda creșterii, rata din cele 6 comitate era mai mică decât cea națională.

În realitate însă, o creștere de câteva cazuri este prea mică pentru ca specialiștii să poată atribui o semnificație clară unei astfel de variații statistice.

Din datele oficiale referitoare la statul Texas, disponibile pe site-ul cancer-rates.info, nu reiese o evoluție unitară a ratelor cancerului la sân în cele 6 comitate menționate, în perioada anilor 2005 – 2011 (2011 este ultimul an pentru care datele sunt disponibile online). De pildă, în comitatele Johnson, Tarrant și Hood rata cancerului la sân a scăzut în 2011 față de 2005 (de la 106,8 cazuri la 100.000 de locuitori la 103,5; de la 110,2 la 109,1; respectiv de la 199,4 la 152,6). În schimb, în comitatele Denton, Wise și Parker a crescut (de la 100,4 la 107,6; de la 68,9 la 131,4; respectiv de la 131,5 la 159,1).

Într-un articol publicat de Associated Press, cercetătorii intervievați desființează mitul potrivit căruia fracturarea hidraulică a fost asociată cu rate crescute de cancer de sân. Simon Craddock Lee, profesor de antropologie medicală la Southwestern Medical Center din cadrul Universității din Texas, Dallas, a explicat că afirmațiile susținute de Josh Fox reprezintă „un caz tipic de eroare ecologistă” deoarece militanții sugerează în mod greșit că această boală (cancerul la sân) ar fi legată de un singur factor. De fapt, dieta, stilul de viață și accesul la îngrijire medicală joacă și ele un rol foarte important, alături de factorii genetici.

Cât de periculos este traiul lângă o exploatare? Dar lângă autostradă?

Un studiu din 2012 realizat de Școala de Sănătate Publică din Colorado din cadrul Universității din Colorado, având-o pe Lisa McKenzie ca autor principal, a evaluat riscul reprezentat pentru sănătatea umană de emisiile rezultate din exploatarea resurselor neconvenționale de gaz.

Scopul studiului a fost acela de a estima riscurile pentru sănătate reprezentate de expunerea la emisiile unei exploatări de gaze naturale din comitatul Garfield, Colorado. Cercetătorii au estimat riscul de a face cancer și alte boli pentru două populații: 1. rezidenții care locuiau la mai mult de o jumătate de milă distanță de puțurile de gaz și 2. rezidenții care locuiau la mai puțin de o jumătate de milă distanță de exploatare.

În perioada 2008 – 2010 au fost colectate mostre de aer și au fost analizate concentrațiile a câtorva zeci de hidrocarburi (printre care și benzenul, trimetilbenzenul, xilenul) din mostrele respective. Ulterior, pe baza măsurătorilor, cercetătorii au estimat expunerea oamenilor la acele substanțe și riscurile asociate.

Rezultatele au arătat că rezidenții care locuiesc la mai puțin de o jumătate de milă de puțurile de extracție a gazelor prezintă un risc mai mare de a avea probleme de sănătate din cauza exploatării de gaze decât locuitorii care stau la mai mult de o jumătate de milă de puțuri. Mai exact, în ceea ce-i privește pe oamenii care trăiau la peste o jumătate de milă, riscul de a face cancer din cauza nivelului de poluare din aer era de 6 cazuri la un milion, iar în cazul celor care locuiau mai aproape, de 10 cazuri la un milion.

Studiul Școlii de Sănătate Publică din Colorado despre emisiile de compuși organici volatili a fost criticat de reprezentanți ai autorităților locale și de oameni de știință din industrie. „Energy in depth”, un grup reprezentant al Institutului de Petrol American, a apreciat că cercetarea avea câteva erori majore. În primul rând, cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică din Colorado nu au luat în considerare faptul că poluarea respectivă ar fi putut fi cauzată și de alte surse în afară de industria de gaze din zonă. Emisiile au fost tratate ca și cum ar fi provenit, în totalitatea lor, de la exploatarea gazelor de șist, în ciuda faptului că la aproximativ o milă de puțuri trecea o autostradă interstatală importantă, mașinile fiind, în general, o sursă majoră de emisii de benzen.

De altfel, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) consideră că cea mai mare parte a emisiilor de benzen din aer vin din surse mobile. Oamenii care locuiesc sau muncesc lângă drumuri aglomerate sau care petrec mult timp în vehicule tind să fie expuși unei cantități mai mari de benzen și, prin urmare, prezintă risc mai mare de a suferi de diferite boli asociate.

Potrivit „Energy in depth”, riscul de cancer menționat în studiul Școlii din Colorado nu era mai mare decât mediile statistice naționale referitoare la persoanele care se îmbolnăvesc din cauza poluării din aer. Într-un raport al EPA se arată că, în 2005, media națională a riscului de cancer din cauza substanțelor toxice din aer era de 50 la un milion de oameni. Adică, în medie, aproximativ 1 din 20.000 de oameni avea un risc crescut de a face cancer dacă respira substanțele toxice din aer (și dacă era expus la nivelul emisiilor din 2005 pe parcursul întregii sale vieți). Prin urmare, studiul Școlii din Colorado nu a demonstrat, de fapt, nicio creștere relevantă a ratei cancerului, au mai arătat specialiștii „Energy in depth”. Aceștia au considerat că studiul avea și alte greșeli, precum exagerarea timpilor de expunere cu 900%.

În replică la studiu, autoritățile statale au anunțat că din aprilie 2009 Colorado și-a întărit reglementările pentru industria de petrol și gaze: printre noile reguli era și cerința ca substanțele cunoscute drept compuși organici volatili (benzen etc.) să fie reduse cu până la 95% prin folosirea unor echipamente moderne.

Niveluri periculoase de benzen în aer

Însă anterior acestei date, calitatea aerului din comitatul Garfield fusese destul de problematică. Mai mulți locuitori din regiune se plânseseră de amețeli, greață, probleme respiratorii, iritații ale ochilor și ale pielii sau acuzaseră industria extractivă că îi îmbolnăvise de cancer.

Un raport publicat în anul 2008, realizat de Serviciul pentru Sănătate Publică, de Departamenul pentru Sănătate Publică și Mediu din Colorado și de Agenția pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor a arătat că în unele zone din comitat nivelul poluanților din aer putea fi periculos.

Specialiștii au monitorizat compușii organici volatili din aer în 14 locuri fixe, timp de 24 de ore în fiecare lună sau în fiecare trimestru. Din cele 14 locuri, 8 erau în zone de exploatare propriu-zisă, 4 în orașe și două în mediul rural. În plus, au luat mostre din aer dintr-un număr de locuri în funcție de plângerile privind mirosurile venite din partea populației. În total, în cele 24 de luni de monitorizare s-au adunat 232 de mostre.

Analizele au arătat că, în unele locuri, anumiți compuși (benzenul, clorura de metilen, tetracloroetanul, tricloroetanul, diclorbenzenul) erau prezenți în concentrații care puteau cauza îngrijorare, având potențial cancerigen, deoarece valorile maxime admise de Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) erau depășite.

După analiza datelor privind aerul din comitatul Garfield și după ce au fost luate în considerare atât riscurile teoretice de cancer, precum și incertitudinile asociate cu datele disponibile, autoritățile au conchis că expunerea la emisiile din aerul din comitat reprezinta „un risc nedeterminat” pentru sănătatea publică. Totuși, riscul de cancer asociat cu nivelul de benzen din anumite locuri din comitat, aflate exact unde se exploatau petrolul și gazele, părea să fie semnificativ mai mare decât cel din zonele tipic urbate și rurale, au subliniat autoritățile.

Deoarece în comitatul Garfield era așteptată o creștere rapidă a populației, precum și o dezvoltare industrială în anii următori, autorii studiului au considerat că, probabil, calitatea aerului avea să fie afectată în viitor. Din acest motiv ei au recomandat ca oficialii din comitat să continue să monitorizeze calitatea aerului și să implementeze măsuri care să ducă la reducerea nivelului poluanților din aer, ceea ce s-a și întâmplat începând cu 2009.

Copii cu malformații din cauza fracturării hidraulice?

Alte studii au încercat să asocieze exploatarea gazelor de șist cu defectele din naștere ale copiilor sau cu o greutate scăzută la naștere. Toate aceste studii au fost criticate pentru că nu au luat în calcul numeroși alți factori care ar fi putut duce la aceste efecte asupra sănătății nou-născuților (dacă mama era fumătoare sau nu, dacă avea acces la îngrijire medicală, dacă obișnuia să consume alcool etc).

La începutul anului 2014, Departamentul pentru Sănătate Publică și Mediu din Colorado a început o investigație a 22 de anomalii fetale apărute în comitatul Garfield (era vorba despre copii nenăscuți), pentru a afla dacă exista vreo legătură între afecțiunile respective și industria extractivă de gaze de șist. Oficialii din sănătate au analizat peste 12 factori, inclusiv proximitatea față de puțurile de petrol și gaze și au stabilit că anomaliile fetale nu aveau legătură cu distanța față de aceste complexe industriale. Epidemiologii departamentului au luat în calcul peste 12 factori, inclusiv locul de concepție, adresa unde locuia mama, sursa de apă de băut (municipală sau fântână privată), distanța până la puțurile active de petrol și gaze, vârsta, sănătatea, istoricul familiei, dacă mama a folosit medicamente, suplimente alimentare, dacă a fumat, dacă a băut, dacă a consumat cafeină sau alte substanțe.

„Investigația a analizat fiecare caz raportat și a conchis că respectivele cazuri nu aveau legătură cu niciunul dintre factorii de risc obișnuiți”, a declarat Larry Wolk, directorul executiv al Departamentului pentru Sănătate Publică și Mediu din Colorado, potrivit „Energy in depth”.

În comunicatul de presă emis de Departament se preciza că specialiștii nu au găsit o cauză comună pentru cele 22 de anomalii fetale apărute în comitatul Garfield. Deși au fost identificați diferiți factori de risc pentru cazuri individuale, nu a reieșit un model care să sugereze un factor de risc comun pentru anomaliile raportate.

De-a lungul timpului au existat mai multe cazuri în care oamenii au spus că sănătatea le-a fost afectată de fracturarea hidraulică și de exploatarea gazelor de șist. Oamenii s-au plâns de amețeli, de dureri de cap, de sângerări din nas, de spasme musculare sau de diaree. În unele cazuri, precum în orășelul Dish, Texas, testele și monitorizările realizate de autorități au demonstrat că aerul era curat, iar problemele de sănătate ale locuitorilor nu au putut fi asociate cu industria extractivă de gaze. Calvin Tillman, fostul primar din Dish, chiar s-a mutat din oraș, alături de familia sa, acuzând companiile că îi îmbolnăvesc pe cei doi copii ai săi cărora le curgea sânge din nas. Dar monitorizările au arătat că aerul respecta standardele oficiale privind calitatea.

Din conductele de gaze pot scăpa emisii potențial periculoase. Foto: GettyImages
3 milioane de dolari, despăgubire pentru o familie afectată de industrie

Există însă un caz, celebru deja în SUA, în care o instanță de judecată a stabilit că sănătatea unei familii a fost afectată de exploatarea gazelor de șist.

Bob și Lisa Parr locuiesc alături de fiica lor în comitatul Wise din statul Texas, aflat deasupra formațiunii de șisturi Barnett. De-a lungul anilor, în apropierea fermei lor au fost construite mai multe puțuri pentru exploatarea gazelor de șist. După mai mulți ani în care au suferit de diferite probleme de sănătate – pe care soții le-au atribuit emisiilor toxice rezultate în timpul exploatării de gaze – cei doi au dat în judecată compania Aruba Petroleum.

Lisa Parr avea iritații pe piele și amețeli, soțul său – sângerări din nas, iritații, probleme de respirație, de auz și de vedere, iar fiica lor avea iritații, probleme cu stomacul, probleme de vedere, de auz și cu sistemul nervos central. În anul 2014 au câștigat în instanță daune în valoare de 2,9 milioane de dolari din partea companiei Aruba.

Inițial, familia Parr a vrut să dea în judecată mai multe companii care desfășurau operațiuni în apropierea fermei. Cu excepția unei singure plângeri, toate disputele au fost fie respinse de instanță, fie au fost rezolvate în afara sălii de judecată, prin înțelegeri între părți. Dar compania Aruba nu a dorit să le facă soților o ofertă pentru a se înțelege, considerând că nu a afectat în niciun fel familia, a relatat „National Public Radio” la acea dată.

În momentul în care familia Parr a făcut o plângere la Comisia Texană pentru Calitatea Mediului (TCEQ), instituția a trimis inspectori la complexele Aruba aflate lângă ferma familiei pentru a lua mostre de aer, potrivit bloomberg.com.

Un document al Comisiei arată că mostrele de aer luate în ianuarie și februarie 2010 conțineau concentrații ridicate de compuși organici volatili, consistente cu mirosurile puternice de care se plânseseră locuitorii din zonă. La acea dată, compania a fost amendată cu peste 30.000 de dolari.

Ulterior, familia s-a plâns din cauza unui alt complex al Aruba, soții Parr spunând că mirosurile care veneau dintr-un puț le provocau amețeli și le ardeau nasul. La fața locului a ajuns un inspector al TCEQ, care a început să colecteze mostre. Însă după 30 de secunde a amețit și a simțit dureri în gât, precizează un raport al Comisiei. Testele au arătat că emisiile depășeau standardele de siguranță pentru sănătate (mai mulți compuși organici volatili se regăseau în concentrații suficient de mari pentru a putea afecta sănătatea). De asemenea, mirosurile erau suficient de puternice pentru a le crea neplăceri proprietarilor. Conform bloomberg.com, testele de sânge ale Lisei Parr au arătat că avea în sânge mai multe dintre chimicalele identificate în mostrele de aer luate din zonă de inspectorii Comisiei. După ce a pierdut procesul în primă instanță, compania Aruba a anunțat că va face apel.

Medicii pediatri cer divulgarea tuturor substanțelor folosite în exploatare

Într-un document redactat de o organizație a medicilor pediatri din SUA, aceștia arată că poluarea cu particule de materie din aer a fost asociată cu apariția bolilor respiratorii, a respirației șuierătoare, cu probleme cardiovasculare și cu decese premature. Ei atrăgeau atenția că, din moment ce fracturarea hidraulică implică un trafic intens (din cauza camioanelor care transportă cantitățile mari de apă folosite), rezidenții din apropiere vor fi supuși unor niveluri mai crescute de poluanți în aer.

Ei aminteau și de compușii organici volatili care pot scăpa din puțuri și se pot combina cu oxizii de azot, producând ozon de joasă altitudine, un tip de ozon care a fost asociat cu exacerbări ale astmului și cu bolile respiratorii grave. Potrivit unor date citate de publicația „The New York Times”, o rețea de spitale din 6 comitate texane unde se desfășurau cele mai extinse operațiuni extractive de gaze a anunțat în 2010 că rata astmului la copiii mici era de 25%, adică de peste 3 ori mai mare decât rata astmului la nivelul statului (egală cu aproximativ 7%).

Printre compușii organici volatili periculoși se numără și benzenul (expunerea la benzen în timpul sarcinii a fost asociată cu defecte ale tubului neural, cu parametri corporali scăzuți la naștere și cu leucemie infantilă).

Deoarece industria extractivă de gaze este producătoare a unor astfel de substanțe chimice, pediatrii recomandau divulgarea tuturor chimicalelor conținute de fluidele de fracturare, monitorizarea calității aerului și a apei din zonele cu activitate extractivă, precum și monitorizarea sănătății populației din acele zone.

Exploatarea gazelor și efectele asupra sistemului endocrin

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Missouri și de la US Geological Survey,  publicat în jurnalul „Endocrinologie” în decembrie 2013, a descoperit niveluri mai mari de chimicale care perturbă activitatea sistemului endocrin (substanțe cunoscute drept EDC) în apa colectată din apropierea locurilor unde au avut loc accidente legate de exploatarea gazelor prin metoda fracturării hidraulice.

Deoarece perturbă activitatea hormonală normală, chimicalele EDC au fost asociate cu un număr de efecte negative asupra sănătății. Expunerea la chimicale estrogene a fost asociată cu scăderea fertilității și cu o incidență mai crescută a cancerului. Expunerea la chimicale antiandrogene a fost asociată cu o scădere a calității și a cantității lichidului seminal și cu deformări ale tractului reproductiv. Iar expunerea la chimicale antiestrogene a fost asociată cu o densitate osoasă redusă și cu un conținut scăzut de minerale.

În cadrul studiului, oamenii de știință au măsurat activitatea estrogenă, antiestrogenă, androgenă și antiandrogenă pentru 12 substanțe (EDC) cunoscute sau bănuite că pot influența sistemul endocrin, folosite în extracția de gaze naturale. Ulterior, ei au măsurat aceleași activități în apa de suprafață și din subteran într-o regiune cu forare intensă din comitatul Garfield, Colorado: au luat mostre de apă din fântâni, din râuri, pârâuri și lacuri (5 locuri în total; în toate cele 5 locuri alese avusese loc în ultimii 6 ani o scurgere sau un incident legat de procesul extractiv).

Pentru comparație, au fost luate și mostre de apă din subteran și de la suprafață din locuri fără activitate de forare sau cu activitate redusă din comitatele Boone, Missouri și Garfield, Colorado.

Cu ajutorul testelor de laborator, cercetătorii au descoperit că, în majoritatea lor, mostrele de apă din locurile unde avuseseră loc accidente aveau o activitate estrogenă și androgenă mai mare decât locurile cu activitate de forare redusă sau inexistentă.

Din cele 39 de mostre de apă colectate, 89% erau estrogene, 41% erau antiestrogene, 12% erau androgene, iar 46% erau antiandrogene. Râul Colorado prezenta niveluri moderate de activiăți estrogene, antiestrogene și antiandrogene, sugerând că activitatea mai intensă din locurile cu scurgeri cunoscute (aflate în jurul râului) ar putea contribui la nivelul de EDC observat în râu.

Datele finale sugereau că operațiunile de gaze pot rezulta într-o activitate chimică mai ridicată în apa de suprafață și în cea subterană, care putea pertuba sistemul endocrin.

Deși au asociat prezența chimicalelor perturbatoare ale sistemului endocrin în special cu accidentele din industria extractivă de gaze, studiul menționează faptul că substanțele EDC sunt larg răspândite și pot avea surse diverse: ele pot fi atât sintetice, dar pot apărea și în mod natural în mediul înconjurător.

Cercetătorii admit în cuprinsul studiului că, atât chimicalele care apar în mediu în mod natural, cât și cele sintetizate care provin din alte surse decât industria de gaze, ar putea contribui la activitatea observată în mostrele de apă colectate. Ei mai notează că, deși activitățile agricole sau de creștere a animalelor ar putea să contribuie la prezența EDC în mostrele de apă colectate din Garfield, toate mostrele au fost luate din zone unde terenurile nu fuseseră folosite recent pentru agricultură sau pentru creșterea animalelor.

De altfel, lucrarea a fost criticată de „Energy in depth” chiar din acest motiv, grupul reprezentant al Institutului de Petrol American arătând că substanțele din apă puteau veni din numeroase alte surse.

Conform Institutului Național pentru Studiul Sănătății Mediului, numeroase chimicale, atât naturale, cât și făcute de om, pot interfera cu sistemul endocrin, ducând la efecte adverse asupra oamenilor și animalelor. Reprezentanții institutului notează că aceste substanțe sunt foarte răspândite, regăsindu-se în multe dintre produsele pe care le folosim în fiecare zi: sticle de plastic, cutiile de conserve din metal, detergenți, mâncare, jucării, cosmetice, pesticide, insecticide, fungicide, erbicide etc. Tocmai de aici vine și dificultatea: deoarece, în mod tipic, oamenii sunt expuși simultan la surse multiple de perturbatori endocrini, impactul asupra sănătății umane a unei singure surse este greu de evaluat și de cuantificat.

Seria de articole dedicată riscurilor asociate cu exploatarea gazelor de șist s-a încheiat. Editorii Yahoo News România vă recomandă să citiți și restul articolelor din această serie:

Vor muri animalele domestice ale sătenilor din cauza exploatării gazelor de șist?
Poluarea apei din cauza fracturării hidraulice, mit sau adevăr?
Cât de periculoase sunt chimicalele folosite în exploatarea gazelor de șist?
Cutremurele provocate de exploatarea gazelor de șist, o amenințare reală?
Apa în flăcări de la robinet, poluată cu metan din cauza exploatării gazelor de șist?
Gazele de șist, soluția pentru un viitor în care vom respira aer mai curat?
Cât de periculoasă este radioactivitatea asociată cu exploatarea gazelor de șist?
Va distruge exploatarea gazelor de șist frumoasele peisaje rurale?
Vor seca fântânile din cauza exploatării gazelor de șist?