O dată la câteva luni, un politician umple harta României de autostrăzi, pentru că poate. Asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci de prea mulţi ani în care s-a vorbit prea mult şi s-a făcut prea puţin. Cum planurile cincinale ne-au fost adânc întipărite în minte, nici politicienii aflaţi acum la guvernare nu puteau face excepţie.
Nu e nimic rău în a face planuri. Rău e atunci când planurile tale sunt făcute fără a lua cumva pulsul economiei reale, ci doar pe cel al clientelei politice. Ce înseamnă „rău” în cazul unui guvern? Simplu, înseamnă, pe de o parte, aruncarea pe fereastră a unor bani care puteau fi folosiţi în altă parte, iar pe de altă parte, subfinanţarea unor proiecte de care aveam cu adevărat nevoie. Rezultatul unui plan prost nu poate fi altul decât rău – sărăcie, corupţie, datorii.
Nu e nimic rău în a plănui să faci autostrăzi care să lege toate provinciile istorice. Rău e atunci când promiţi ceva ce ştii dinainte că nu vei putea realiza, cum ar fi o autostradă care să lege Transilvania de Moldova sau Ploieştiul de Galaţi. Şi nu le vei putea realiza pentru că nu ai fondurile de care vorbeşti, nici în cinci ani, nici în zece – nu le ai pentru că nu le poţi strânge nici de la populaţie, nici împrumuta de la UE.
Dar asta nu ar fi nimic. Am mai văzut planuri cu autostrăzi care ar avea sens dacă România ar avea suficienţi bani, dar niciun guvern de până acum n-a fost în stare să le ducă la bun sfârşit pe toate – nici măcar în mică măsură. Marea problemă, marele rău vine atunci când inventezi autostrăzi de carton pentru a lega zone fără niciun fel de rost economic.
Am remarcat pe hartă autostrada Bucureşti – Alexandria. Un drum naţional puţin aglomerat până la Ghimpaţi şi în rest aproape pustiu şi acum, fără niciun fel de activitate economică la capătul său care să justifice cumva cheltuielile legate de construirea şi întreţinerea unei autostrăzi. Să legi ce anume de Bucureşti, palatele ţigăneşti de la Buzescu, de lângă Alexandria? Sau satele distruse şi aproape pustii înşirate de-a lungul Dunării, care nu produc nimic şi sunt atât de sărace încât nu au nici maşini pe Bulgaria la poartă?
O autostradă Calafat-Craiova o pot înţelege, dar ce te faci că legăturile spre Piteşti şi mai ales spre Sibiu şi Vestul Europei nu sunt gândite şi nici finanţate de la buget, acelaşi buget care ar asigura totuşi extrem de necesarele autostrăzi Târgu Neamţ – Roman sau Buzău – Galaţi, nu? Nu e ca şi când vreuna dintre acestea din urmă ar avea un trafic actual de marfă care să justifice cumva luarea lor în considerare, important e să le pui pe hartă, nu? Şi mai important e să dai drumul banilor pentru studiile de prefezabilitate, de fezabilitate şi de mai ştiu eu ce consultanţă şi paraconsultanţă, studii care pot înghiţi suficiente fonduri şi umfla suficiente buzunare.
Nu suntem în stare să ascultăm ce ne spun cei mai mari investitori din domeniul auto, domeniu care aduce circa 10% din PIB, şi anume că au nevoie ca de aer de autostrada Craiova – Piteşti – Sibiu (pentru care UE ar asigura 85% din fonduri), dar suntem în stare să ascultăm baronii, baroneţii şi ceilalţi viitori penali care insistă să aibă şi ei o autostradă mică în curtea proprie, că doar nu cere de mâncare. O scriu aici, să nu uite domnii Ponta şi Şova: dacă Dacia şi Ford vor pleca în cele din urmă din România, vina le va aparţine, iar ispăşirea ar trebui făcută în puşcărie, pentru subminarea economiei naţionale.
În orice ţară europeană autostrăzile sunt făcute pentru a facilita transportul de marfă, pentru a asigura sistemul circulator al economiei reale, o să repet asta la nesfârşit. Doar în România autostrăzile sunt gândite pentru a facilita transportul de fonduri către mai-marii de partid, pentru a plăti intrarea în NATO, sau pentru a orbi ochii votanţilor-zombi din satele părăsite ale câmpiei Găvanu-Burdea.
Le voi reaminti domnilor aflaţi vremelnic la guvernare că dacă îşi vor lăsa planurile doar pe hârtie vor produce mai puţin rău ţării ăsteia decât dacă ar şi începe să le aplice, aruncând cu bani înspre zonele care nu au de fapt nevoie de autostrăzi, ci de drumuri naţionale fără cratere şi cu marcaje, ca să nu mai amintesc de drumurile judeţene aflate într-o stare execrabilă, atunci când au mai văzut totuşi asfaltul în ultimii 20 de ani.
În rest, noi să fim sănătoşi. De la un Guvern care pune pe harta unui plan strategic „oraşul” Sălaj, ce pretenţii să mai ai?!
Adrian Mihaltianu (www.gandul.info)
