Ideea că becurile electrice și bateriile sunt invenţii moderne europene ar trebui reconsiderată, deoarece descoperirile arheologice au scos la lumină obiecte ce demonstrează că electicitatea nu le era străină oamenilor în urmă cu peste 2.000 de ani.
Potrivit Incredible World Wide, în 1936, arheologii care făceau săpături într-un sit vechi de 2.000 de ani din zona Bagdadului au găsit un vas mic de lut galben, de aproximativ 14 centimetri, cu un cilindru de cupru în interior. Un material de lipit (cel mai probabil plumb și staniu), a fost folosit pentru a sigila marginea de sus a acestui cilindru misterios, material cu proprietăţi asemănătoare unui aliaj de lipire modern.
De asemenea, un disc de cupru a fost sigilat, la baza acestui cilindru, cu asfalt sau bitum. Un strat de asfalt similar a fost plasat şi în partea de sus, pentru a susţine o tijă de fier, ce poartă semne de coroziune acidă ce ar fi avut loc în interiorul cilindrului .
Încă de la descoperirea acestui obiect ipotezele privind utilitatea sa au fost dintre cele mai spectaculoase. Arheologul german Wilhelm König a fost cel care a fost cel care a subiliat că aceste mici vase de lut sunt de fap baterii electrice antice. Pe baza acestei teorii, un inginer din Massachusetts, Willard FM Gray, a creat, în 1940, un model de „baterie” pe care l-a umplut cu soluție de sulfat de cupru și a dovedit că astfel s-ar putea produce electricitate.
Peste 30 de ani, în 1970, un egiptolog german, Arne Eggebrecht, în acelaşi model de „baterie” a înlocuit soluția de sulfat de cupru cu suc de struguri proaspăt şi a generat 0.87V energie electrică.
Aceste experimente au dovedit dincolo de orice îndoială că civilizațiile vechi, de acum 1.800 ani, au știut cum să producă și să utilizeze energia electrică prin intermediul unui agent acid.
Deşi au existat mai multe voci care au contestat teoria lui Wilhelm König, un set de „baterii” antice descoperite recent în acelaşi sit arheologic din Irak aduc în prim plan aceeaşi întrebare: în ce scop au fost construite?
În timp ce unii au speculat că partea de sus, electrochimică, a „bateriilor” ar fi produs electricitate, altele au infirmat această ipoteză. O serie de obiecte galvanizate în strat subțire au fost găsite de către arheologul König în cercetările sale din Bagdad. Se presupune că acestea au fost aurite cu ajutorul „bateriilor” antice.
Experimentele au dovedit că, deși această baterie foloseşte un mecanism foarte primitiv, ar fi putut placa un obiect mic, cu un strat de aur în aproximativ două ore.
Cu toate acestea, teoria legată de galvanizare nu a fost acceptată în unanimitate și au fost emise alte ipoteze privind utilitatea acestor baterii. Paul Keyser a lăsat să se înțeleagă că șocul electric, de mică intensitate, produs prin introducerea unei tije de fier în oțet, ar fi fost folosit de vindecători sau preoți la electro-acupunctură.
Pe de altă parte, ar fi putut fi vorba de un truc pentru a se crea un sentiment de venerație printre adepți, prin energizarea unei statui metalice de zeitate.
Cu toate că aceste aplicaţii pentru bateriile antice descoperite la Bagdad au făcut obiectul mai multor experimente demonstrative, sunt arheologi care îşi exprimă scepticismul privind teoria electricităţii.
Experţii atrag atenţia că nu există fire, iar bitum-ul folosit ca izolator pentru cilindrul de cupru, ar fi o problemă pentru aşa numita celulă galvanică. Aceştia au subliniat că tocmai sigiliul de bitum reprezintă o dovadă că acele vase mici de lut nu au fost folosite ca baterii electrice, ci ca recipiente de stocare. Că s-ar fi urmărit conservarea de suluri sfinte, pergamente sau documente de papirus, în camera etanșă a cilindrului.
Cu toate acestea, în Templul de Dendra în Egipt un bazorelief pare să ofere un răspuns, deoarece un astfel de vas pare a fi ceea ce numim noi lampă electrică. Mai mult, este de remarcat că în oricare dintre piramidele sau mormintele subterane din Egipt nu s-a găsit funingine, care ar fi trebuit să fi fost prezentă în cazul în care lucrătorii ar fi folosit focul ca sursă de lumină pentru a face sculpturi şi decoraţiuni elaborate în camerele mortuare.
Mulți cred că pentru acele lucrări s-a utilizat o sursă alternativă de lumină, alta decât focul, iar acest lucru readuce în discuţiei teoria bateriei antice.
În prezent, bateriile descoperite în Irak sunt expuse la Muzeul din Bagdad. Datarea acestor vase mici de lut ce au stârnit nenumărate controverse se situează între 248 i.Hr. și 226 d.Hr.
EVZ.ro
