Cum să nu mă revolt şi eu –
Apa mult dorită, des,
Că sunt de la Dumnezeu
Venită, fără interes?
Dar vitală orişicând
Şi pentru om şi pentru plante
Şi nu numai, că din mine bând
Treceţi dincolo de moarte…
Eu sunt cea care-ntronează
Regi şi sfinţi şi preasupuşi
Şi ţine raţiunea trează
Dar şi -amintirea celor duşi!…
Eu sunt apa pluvială,
Cum mi-au zis câţiva nevlegi
Care prostia şi-o înşeală
Prin nişte nesimţite legi.
Care punându-şi subalternii
Să plătească pentru mine
C-aş veni-mpotriva lenii
Şi multora nu li-este bine,
Că-i pun la muncă uneori
Să mă canalizeze, ori
Să-mi dea de lucru azi
Să nu le mai aduc necaz!
Bunăoară, câteodată
Vin cu puhoaiele odată
Şi-nec tot ce iese-n cale…
Nu ţin cont că mulţi bătrâni
Mi-aduc adesea osanale,
Şi nu au atâtea vini…
Îmi cad primii în vâltoare
Şi nu mai ştiu cine îmi moare
Ori se salvează ,cu un pas
Înaintea bunului rămas…
De ce oare nu găsesc
Şi vinovaţi de prin fotolii
Să-i calc şi să-i păgubesc
Pe -aceste nesimţite molii?
Care doar se folosesc
De existenţa mea precară
Şi scot bani şi urgisesc
Pe cei săraci, să pară
Că ei sunt mari şi tari
Şi-i au pe toţi la mână,
Chiar şi picurii mei, cari
Nu au nevoie de stăpână.
Blestemaţi să fie toţi cei
Care mă speculează
Şi mă vând pe câţiva lei.
Arză-i Dumnezeu, să-i arză!
G.Alunelă
Puneţi pofta-n cui, mă, nene,
N-ai făcut destule „frecţii”,
De-ai pus taxe pe ismene?
Acum vrei şi pe…erecţii?
Geo Tasău
