• Cronica unui dezastru
Casapii OLTCHIM-ului în robă de avocaţi
Oricare dintre partidele reprezentate în Parlamentul României ar avea dreptul să ceară socoteală pentru situaţia în care a ajuns OLTCHIM Rm.Vâlcea , cu o singură excepţie : Partidul Democrat Liberal. El, acest partid, este singurul vinovat care a adus dezastrul în cel mai mare combinat chimic al ţării. În rândurile de mai jos voi devoala tragica performanţă a guvernanţilor din perioada ianuarie 2009 ÔÇô mai 2012. A fost perioada în care miniştrii PDL, laolaltă cu însuşi preşedintele ţării, au dat busna de cele mai multe ori la OLTCHIM unde au făcut băi de mulţime şi au vărsat saci cu promisiuni mincinoase…
Potrivit datelor financiare publicate la începutul anului 2009, a rezultat că în ultimul trimestru al anului anterior, OLTCHIM a început să intre în vrie financiară prin înregistrarea unei pierderi de 52,8 milioane euro. Ignorate cu bună ştiinţă, problemele de la OLTCHIM s-au acutizat dintr-o singură cauză, ea fiind provocată de stoparea livrărilor de materii prime ce erau asigurate de la ARPECHIM Piteşti. Atunci, în acele zile, noii guvernanţi au semnat condamnarea Combinatului vâlcean, emblema industriei chimice româneşti. Până la acea dată OLTCHIM a fost cel mai mare producător pe piaţa internă de produse clorosodice, de solvenţi cloruraţi şi unicul producător de PVC, polioli-polieteri, oxo-alcooli, anhidridă ftalică şi plastifianţi. De asemenea, până la acel moment fatidic, OLTCHIM a fost cel mai mare producător din Europa Centrală şi de Est la PVC, sodă caustică etc., pentru care avea asigurată piaţă de desfacere în peste 80 de ţări ale lumii.
Am făcut aceste precizări pentru a dovedi că OLTCHIM nu a fost nici un moment victima crizei economice şi financiare globale şi n-a dus lipsă nici o clipă de beneficiari ai produselor sale nici în interiorul şi nici în afara ţării. Criza putea să treacă fără probleme pe lângă OLTCHIM dacă premierul Boc şi miniştrii săi ar fi respectat chiar şi o minimă parte din promisiuni.
După vizita la Combinat din 24 februarie 2009 a ministrului economiei Adriean Videanu şi ministrului finanţelor Gheorghe Pogea, la 9 iulie 2009 a avut loc o nouă deplasare a acestora la Rm.Vâlcea, de astădată avându-l în frunte chiar pe premier. Atunci a fost vărsat primul sac cu minciuni. Iată ce le-a spus chimiştilor primul ministru Emil Boc: “Am venit împreună cu ministrul economiei şi cu alţi miniştri pentru a cunoaşte la faţa locului atât situaţia existentă, cât şi planurile de viitor ale companiei. Aici am luat două decizii. Unu: dăm undă verde pentru garanţia de 50 milioane euro în vederea achiziţionării petrochimiei de la Piteşti. Doi: Am decis ca miercuri să promovăm în Guvern un memorandum pentru oferirea de garanţii guvernamentale în proporţie de 80 % şi pentru demararea procedurii de conversie a datoriilor OLTCHIM către AVAS”. Într-adevăr, în şedinţa din 15 iulie 2009, Guvernul “s-a făcut că lucrează” şi a adoptat, printr-un memorandum, conversia în acţiuni a celor 134 milioane euro cât valorau creanţele pe care AVAS le avea de recuperat de la OLTCHIM. A doua zi după şedinţă, totul s-a uitat şi nimic nu s-a făcut, deşi Guvernul avea calea deschisă. Chiar atunci, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România a informat Executivul că măsura conversiei în acţiuni a creaţelor AVAS de la OLTCHIM ÔÇô citez: “este o metodă corectă de diminuare a datoriilor Societăţii OLTCHIM care NU constituie ajutor de stat”. În felul acesta, Combinatul a ratat să rămână, aşa cum a declarat premierul Emil Boc, “o industrie de forţă a economiei româneşti”.
Situaţia, deci, putea fi rezolvată dacă OUG nr.116/2008 care a anulat Legea potrivit căreia AVAS avea dreptul să realizeze conversia creanţelor ar fi fost respinsă la timp. Or, transferarea, la sfârşitul lunii ianuarie 2009, a celor 172 milioane de acţiuni emise de OLTCHIM din contul AVAS în cel al Ministerului Economiei s-a produs prea târziu ca să mai permită infuzia necesară de credite.
Bineînţeles, “omisiunea” s-a răzbunat cumplit în sensul că, după aceea, datoriile OLTCHIM au crescut într-un ritm ameţitor, iar salvarea sa n-a mai avut loc. Cei de la PDL au preferat să pună Combinatul pe butuci înainte de orice tentativă de privatizare. În ciuda avalanşei de promisiuni făcute cu ocazia celor 5 “vizite de lucru” în 2009 şi 2010, Guvernul a demonstrat că n-are niciun interes, ba dimpotrivă, a obstrucţionat orice tentativă de privatizare a OLTCHIM, chiar dacă s-au perindat pe Platforma Chimică mari investitori strategici precum Exall Resources din Canada, Sokar din Azerbaidjan, Lukoil etc.
Culmea promisiunilor mincinoase a fost atinsă în ziua de 16 aprilie 2010 când, fără să ţină seama de angajamentele anterioare, premierul Emil Boc i-a păcălit din nou pe chimişti cărora le-a declarat la sfârşitul vizitei :”suntem astăzi aici pentru a spune că avem identificate toate soluţiile legale româneşti şi europene pentru susţinerea în continuare a OLTCHIM din perspectiva industriei strategice pe care o reprezintă. Spun asta, în condiţiile în care nu există în Guvernul României şi poate în ţară un susţinător mai devotat şi de bună credinţă pentru OLTCHIM decât ministrul Adrien Videanu care a prezentat în Guvern ce înseamnă, pentru industria românească, ce şanse are această Platformă cu care să ne mândrim în anii care vor urma.”
Minciună gogonată recunoscută de însuşi Adriean Videanu, anul trecut când a lansat declaraţia stupefiantă ÔÇô îl citez ad litteram: “n-am avut nici un fel de responsabilitate administrativă în legătură cu OLTCHIM şi niciodată nu am fost interesat de privatizarea OLTCHIM”. Este o declaraţie devastatoare care taie orice drept PDL-ului de a ieşi pe piaţă cu o moţiune. Neobrăzare mai mare nici că se putea!
• Ion Cîlea,
preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
