Cotoi Dan Gheorghe Romulus Ioan Jack, tânărul cu şase naşi, cum fusese poreclit, se întorsese din străinătăţuri, c-aşa-i plăcea lui să zică , de o săptămână. Şi nu-i venea să stea. Ba, şi-ar căuta de lucru, ba, ar investi într-un amanet, desigur, care aduce bani imediat, ba, ar vrea să plece iar… Oricum, sta ca pe ghimpi. Iar cel mai mult îl enerva lumea din jur, care se uita la el, ca la un extraterestru. Şi nu putea să înţeleagă de ce. Că prea bogat nu a devenit, schilod nu e, iar frumos, cum l-a făcut maică-sa…
A, că şi-a schimbat „limba de lemn” a „ăstora, autohtoni, ce vină am eu? Să pună mâna să înveţe, că de-aia au făcut revoluţie!”
Dar, iată-l pe Cotoi Dan Gheorghe Romulus Ioan Jack pe stradă, destul de grăbit…
– Ce faci, Dan? Îl întreabă Laurenţiu, vecinul său.
– …Gheorghe Romulus Ioan Jack. OK?
– Dacă zici tu! Unde te duci?
– Am un summit. Trebuie să dau un „casting”.
– Ce să dai?
– Un „casting”, dragă. Pentru că vreau un „job”.
– Ce să faci cu jobenul?
– Job, dragă! Că de-aia am dus CV-ul…
– Când?
– În „week-end”-ul trecut. Când am fost la „party”-ul din Zăvoi…
– Şi? Întreabă Laurenţiu, aşa, ca să fie şi el în ton cu domnul Cotoi Dan Gheorghe Romulus Ioan Jack, dacă tot a intrat în vorbă…
– Poate o fi şi altceva, în afară de „baby-siter”. Ce, n-am eu „sex-apeal”?
– Ba… ai, cum să nu? Că dacă mă uit bine la sexul tău, da, ai! Confirmă Laurenţiu.
– „Sex-apeal”, măi! Uită-te la „look”- ul meu atent. Hai, şi dă-mi un „rating”!
– Ce-ţi veni, domnule? Eu sunt om neserios? Acesta e stilul meu. „Live”, domnule! „Live!”
– Dar eu nu vreau dragoste, domnule Cotoi Dan Gheorghe Romulus Ioan Jack!
– Dragoste? Glumeşti? Am zis eu asta?
– Păi, cum? N-ai zis de două ori „laiv”?
– Păi, asta înseamnă direct mă, nene! Ripostă Laurenţiu.
– Ce ai, neică? Faci „show”? Păi, atunci, prezintă câteva hituri la „second hand” că eu merg la „body building”… Mai bine.
– Nu ţi-e ruşine?! Te duci la badea Bădilă?
– Hai lasă-mă! Vezi-ţi de limba ta de lemn şi lasă-mă cu a mea. Chiar dacă unii îi zic de tinichea. Şi, ajungând la sediul Casei de Cultură, unde se aflau sălile de forţă, se răsti pentru ultima oară la tovarăşul său de drum, care îl urmărea insistent: „Pull”-este, dracu, uşa aia mai repede! Laurenţiu se opri brusc, mut şi gata de atac,
– Nu ţi-e ruşine! Halal, Cotoi Dan Gheorghe Romulus Ioan Jack!…
George Achim
