S-a descoperit: USL susţinută de PCR
Uniunea Social Liberală şi-a compromis tot capitalul electoral pe care îl avea în martie 2012. Liderii săi nu mai au nici o imagine în Europa, nici o cancelarie sau ziar european de stânga sau de dreapta nu au scris vreun cuvânt laudativ despre Ponta sau Antonescu.
Din păcate, la fel şi pe plan intern, în afara trustului Intact (Antene sau Jurnalul Naţional) şi a ziarului Cotidianul, nici o institituţie de presă nu descrie pozitiv vreuna din mişcările realizate de USL.
Cum se face, din păcate, că un număr de 7 milioane de români rămân captivi în această zonă, ingnorând poziţiile europene, nord-americane, ziare naţionale cum ar fi Evenimentul, România Liberă, Adevărul, Gândul chiar, posturile Realitatea TV, RTV mai nou, B1. Să aibă 7 milioane de telespectatori doar Antena3?
Mă îndoiesc. Și atunci, de unde atâta înverşunare şi o opinie radicală, specifică unei Românii decuplată de la normalitate, care defilează încă emoţional în spatele a doi lideri absolut compromişi în afara graniţelor ţării?
Care este structura acestei fracţiuni de popor, insensibilă la asemenea aspecte, care a început să îi urască inclusiv pe românii care muncesc în afara graniţelor pe plantaţiile spaniolilor şi italienilor? Și asta, doar pentru că nu sunt amatori de USL.
De fapt, cam asta este realitatea adevărată a românilor care nu au reuşit să înţeleagă nimic în cei 22 de ani de democraţie, de capitalism.
Sunt cei care nu au ieşit în viaţa lor din ţară (exclud aici activiştii de partid ai PNL şi PSD care sunt doar manipulatori şi profitori) sunt cei care aşteaptă locuri de muncă de la primar, preşedinte de CJ. Sunt cei care regretă statul şi uzinele comuniste, sunt pensionarii care le spun copiilor şi nepoţilor “Ehee, pe vremea mea, Ceauşescu îţi dădea apartament când te însurai şi dacă aveai doi-trei copii luai unul cu 2 – 3 camere. Îţi dădea servici şi concediu la mare şi la Amara”.
─éştia sunt pensionarii care au mers la vot, pentru că ei au rămas captivi ai “promisiunilor liderului”. De la el aşteaptă mântuirea. Sunt cei care regretă cofetăria de pe colţ cu amandine tari, berăria unde ieşea cu nevasta, mirosul de tren şi biletul prin UGSR la băi. Vreţi să vedeţi acest electorat tipic USL: luaţi maşina şi mergeţi la Băile Olăneşti, la Călimăneşti, la Amara, la Herculane. Sunt îmbrăcaţi modest, au burţi, în medie 55-65 de ani, mulţi ieşiţi la pensie anticipat sau pe caz de boală (fictiv) pentru că făbricuţa lor s-a dus dracu în urma unui manageriat de stat defectuos.
Vorbesc despre analizele Danei Grecu şi ale Oanei Stanciu. O vor înjura pe Macovei pentru că e “beţivă şi urâtă”. Au o privire fioroasă, au dezacord de plural, uneori sau de cele mai multe ori miros a transpiraţie, spun într-o doară “ăştia nu-s în stare să zugrăvească ce a construit Ceauşescu”. Repetă ce făceau ei cu 100 de lei pe vremuri – “mâncam o friptură şi beam un kil de vin la cel mai al dracu restaurant din oraş”.
Șapte milioane, da, e o cifră destul de mare raportată de la populaţia de 18 milioane de adulţi. De aceea avem nevoie de cvorum, pentru că m-aş îngrozi ca nea Tache de la sculărie să-mi decidă mie viitorul.
Pentru că, apropo de referendum sau referendumuri. Aceiaşi indivizi i-am fi regăsit prezenţi la vot şi dacă ar fi fost consultări populare pe următoarele teme: “Vreţi să desfiinţăm Parlamentul?”; “Vreţi să naţionalizăm economia?”; “Vreţi să reintroducem repartiţiile în serviciu?”; “Vreţi să reintroducem comunismul?”
Am fi avut procentual aceeaşi prezenţă, aceiaşi oameni şi acelaşi răspuns ÔÇô Da. Aceasta este fracţiunea care susţine azi demersurile lui Crin şi ale lui Ponta… Și chiar dacă, să presupunem că nu toţi cei şapte milioane ar răspunde “da” la întrebările de mai sus, din păcate, cei mai mulţi dintre ei ar face-o totuşi.
