Irigaţiile ÔÇô marea prioritate
OPRIȚI DEȘERTIFICAREA ROMÂNIEI
Ploile din ultimele zile au venit prea târziu pentru culturile de toamnă, iar plantele nu mai au vigoarea să reintre în vegetaţie şi să şteargă urmele secetei şi caniculei. Din 2007, anul când o secetă la fel de aprigă a pârjolit mai mult de jumătate din culturile agricole, s-a tot vorbit despre o strategie de reabilitare a sistemelor de irigaţii fără să se facă ceva concret. De-atunci şi până astăzi totul a rămas la stadiul bunelor intenţii, chiar dacă niciun prilej n-a fost scăpat fără a se vorbi că agricultura este un domeniu care poate salva România.
Crezând în promisiunile miniştrilor care s-au perindat la conducerea Agriculturii, la nivelul judeţului Vâlcea reuşisem să reconstitui primele 5 organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii în vederea repunerii în funcţiune a infrastructurii sistemului de irigaţii din lunca Oltului, respectiv la Budeşti, Galicea, Olanu, Orleşti şi Prundeni. Lovindu-ne de mari greutăţi precum staţiile de punere sub presiune dezafectate, conducte colmatate, uzura ridicată a antenelor de irigat, printr-un memoriu am solicitat Ministerului Agriculturii (nr. 4800/3 noiembrie 2009) sprijin financiar pentru refacerea infrastructurii de irigaţii.
Răspunsul nu ne-a mai sosit deoarece încă de la 1 septembrie 2009, Guvernul sistase toate subvenţiile destinate atât consumului de apă cât şi energiei electrice din sistemele de irigaţii. Ba mai mult, fermierii din zonele irigabile au fost lipsiţi de orice ajutor, ei trebuind să achite integral costul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, ca şi cheltuielile pentru irigarea culturilor.
Fără efecte a rămas şi absorbţia de fonduri europene în acelaşi an 2009 când a devenit operaţională Măsura 1.2.5 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. Cauza principală? Evaluarea sistemelor costa, la acea vreme, în jur de 5-10% din valoarea totală a proiectului european.
Un astfel de proiect se ridica la 1-2 milioane de euro şi, prin urmare, era riscant să consumi bani cu pregătirea documentaţiei deoarece autorităţile de la Bucureşti declarau într-o veselie proiectele ca fiind neeligibile.
Peste toate acestea s-a mai suprapus o decizie ca o lovitură în moalele capului: a fost eliminat sprijinul din bugetul de stat pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii de natura investiţiilor la prizele de apă pentru irigaţii, decolmatarea şenalelor, a reparaţiilor specifice staţiilor de pompare ori a intervenţiilor pentru înlăturarea efectelor unor eventuale calamităţi naturale asupra infrastructurii de irigaţii.
În aceste condiţii, pare catastrofală prognoza unor specialişti din 13 institute europene de pedologie şi meteorologie, potrivit căreia, în următorii 20 de ani, zece judeţe din România, între care este integrat şi judeţul Vâlcea, vor avea doar soluri aride, iar producţia cerealieră va scădea cu cel puţin 40%. Din păcate, situaţia din acest an vine să confirme predicţiile!
Actualul Guvern al USL, prin declaraţiile ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, şi-a făcut cunoscută disponibilitatea să refacă infrastructura de irigaţii folosind mult mai chibzuit fondurile UE şi facilitând accesul fermierilor la apă pentru irigaţii prin reducerea preţului de cost al energiei. Este o măsură excepţională, dar nu suficientă. Este imperios necesar ca Ministerul Agriculturii să dispună concentrarea fondurilor destinate pe Măsura 1.2.5 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală cu mare prioritate pentru refacerea infrastructurii de irigaţii şi mai puţin pentru reabilitarea şi modernizarea drumurilor forestiere. Încă nu este prea târziu să fie stopate fenomenele de deşertificare a sudului României cum au avertizat specialiştii celor 13 institute de cercetare europene.
Dr. ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
