Doar instanţele corupte îl mai pot salva pe infractorul Minea
Ilegalităţile şi abuzurile lui Nicolae Minea vor fi dovedite de Curtea de Apel Bucureşti
• lichidatorul Cascont cere anularea contractelor prin care s-au înstrăinat bunurile Alutus
Infractorul dovedit Nicolae Minea fuge de justiţie, prevalându-se de acte medicale care atestă faptul că acesta are probleme psihice. Suntem convinşi că judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti nu se vor lăsa intimidaţi, în data de 27 aprilie, de infractorul Minea şi-l vor trimite acolo unde îi este locul, la “răcoare”, adică la… “tratament specializat”.
Astăzi prezentăm o parte din motivaţia magistraţilor Judecătoriei Suceava în Dosarul nr. 63/314/2005 la sentinţa de condamnare la închisoare cu executare a inculpaţilor Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu, foştii conducători ai Hotelului Alutus. Trebuie să precizăm în prealabil că instanţa s-a aflat în imposibilitate de a-i audia pe cei doi inculpaţi. Concret, în cursul cercetării judecătoreşti nici unul dintre cei doi inculpaţi nu s-a prezentat la nici un termen de judecată în faţa instanţei, deşi judecata în primă instanţă a durat peste 3 ani şi s-au acordat 29 de termene la Judecătoria Suceava.
Mandatele de executare emise în mod constant au fost în imposibilitate de a fi puse în practică din… motive medicale. Avocaţii lui Nicolae Minea au depus la judecătorie rapoarte de expertiză medico-legală în care se recomandă evitarea unor eforturi fizice prelungite şi a… expunerii la frig făcând referire la stresul pe care o cercetare judecătorească îl implică.
În aceste condiţii, cei de la Judecătoria Suceava au concluzionat că absenţa inculpaţilor din cursul cercetării judecătoreşti a fost un act deliberat, justificat doar din punct de vedere formal prin actele medicale depuse la dosarul cauzei (acte cu privire la care instanţa manifestă serioase rezerve) şi are acelaşi scop ca şi lipsa inculpatului Minea la prezentarea materialului de urmărire penală – invocarea ulterioară a încălcării dreptului la apărare şi tergiversarea soluţionării cauzei.
O mare parte din terenuri fuseseră vândute la data obţinerii certificatelor de proprietate
În ceea ce priveşte modalitatea în care s-a desfăşurat reevaluarea terenurilor fostei SC Alutus SA şi cuantumul stabilit, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 57/5 iunie 2001, Nicolae Minea (în acel moment acţionar majoritar, preşedinte al consiliului de administraţie şi director general al SC Alutus SA) a constituit comisia de evaluare a terenurilor aflate în folosinţa societăţii. Au fost nominalizaţi să facă parte din comisie: Marin Petru Coveianu – în calitate de preşedinte, Dumitru Bărbulescu şi Claudia Marcu – în calitate de membrii şi Iuliana Neluş (consilier juridic al SC Alutus SA) – în calitate de secretar. Comisia a fost aprobată prin ordinul nr. 429/31 mai 2002 al fostului ministru al Turismului, Dan Matei Aghaton.
Documentaţia a fost depusă la Ministerul Turismului, iar la data de 6 iunie 2002 au fost eliberate de către Ministerul Turismului toate cele 12 certificate (cu excepţia celui privind terenul aferent activului Obârşia Lotrului care a fost eliberat în 1 iulie 2002), după cum urmează: M.08 nr. 1093/6 iunie 2002 corespunzător terenului aferent Complexului Hotel Alutus; M.08 nr. 1094/6 iunie 2002 corespunzător terenului aferent Complexului Motel Capela; M.08 nr. 1095/6 iunie 2002 corespunzător terenului aferent Complexului Comanca Olăneşti (Popas Turistic Insula Brazilor); M.08 nr. 1096/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Popas Turistic şi Ștrand Ocniţa; M.08 nr. 1097/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Vila 1 Mai şi Sala Cantină Ocnele Mari; M.08 nr. 1098/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent Complexului Balnear (Ștrandului) Ocnele Mari; M.08 nr. 1099/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Camping Ocnele Mari; M.08 nr. 1100/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Bufet Ocniţa; M.08 nr. 1101/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Camping Ostroveni (Cabana Ostroveni, Restaurant, Bufet Punct Turistic Pescarilor); M.08 nr. 1102/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Bufet Sălcioara Ostroveni; M.08 nr. 1103/6 iunie 2002, corespunzător terenului aferent activului Camping Ostroveni; M.08 nr. 1104/1 iulie 2002, corespunzător terenului aferent activului Obârşia Lotrului.
După obţinerea lor, membrii consiliului de administraţie nu au reactualizat din nou valoarea terenurilor preluată din anexe conform art. 143 din HG nr. 577/13 iunie 2002 şi nu au convocat AGA pentru majorarea capitalului social cu valoarea reactualizată a terenurilor. La data obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate fuseseră deja înstrăinate, în cea mai mare parte, terenurile, prin contracte sub semnătură privată (8 din 12 terenuri), iar ulterior s-a procedat la înstrăinarea şi a celorlalte patru aferente activelor “Camping Ostroveni”, “Camping Ocnele Mari” şi Popas Obârşia Lotrului. De asemenea, au fost autentificate majoritatea contractelor sub semnătură privată prin care au fost înstrăinate terenurile (şapte prin Biroul notarial Rodica Firan şi două pe cale judecătorească prin Decizia Civilă nr. 1014/23 iulie 2002 a Tribunalului Vâlcea).
Referitor la calculul efectiv al valorii contabile a terenurilor, divergenţele dintre punctele de vedere ale acuzării şi cele ale apărării s-au referit la coeficientul ce trebuia aplicat. Astfel, în actul de sesizare s-a reţinut că erau aplicabile dispoziţiile art. 143 din HG 577/2002 referitor la reactualizarea cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare, iar calculul efectuat de DGFP Vâlcea (ce stabilea o valoare de 22,1 miliarde de lei vechi) era corespunzător anului 1998. S-a concluzionat că valoarea reactualizată a terenurilor la nivelul lunii iunie 2002 a fost de 70,4 miliarde de lei vechi, iar la data 28 februarie 2005 a fost de 95,5 miliarde de lei vechi.
Minea a vândut terenul de la Campingul Ostroveni de cinci ori mai ieftin
Magistraţii Judecătoriei Suceava au mai reţinut, de asemenea, că terenul aferent Hotelului Alutus a fost vândut cu 86 milioane de lei vechi, iar taxele notariale au fost calculate la suma de 750 milioane lei vechi, aşa cum rezultă din contractul autentic de schimb. Această diferenţă de valoare rezultă şi din analiza celorlalte contracte autentice încheiate şi demonstrează că terenurile au fost înstrăinate la o valoare mult inferioară valorii minime prevăzute în grila de evaluare a notarilor.
În ceea ce priveşte condiţiile în care valoarea terenurilor a fost calculată de către societate, trebuie să spunem că au avut loc mai multe controale, din partea unor ale instituţii ale statului (Primăria Râmnicului – referatul 11.278/5 septembrie 2002, DGFP Vâlcea, ANC – raportul realizat ca urmare a sesizării doamnei Leonica Manda şi înaintat ulterior către AVAS), toate aceste instituţii concluzionând că valoarea stabilită este inferioară celei reale.
O situaţie aparte o reprezintă concluziile formulate de DGFP Vâlcea, instituţie ce a derulat mai multe controale la SC Alutus SA. Astfel, din adresa acestei instituţii, rezultă că terenurile au fost înstrăinate sub valoarea stabilită în vederea achitării impozitelor către stat. O situaţie cu totul aparte o constituie terenul de la Campingul Ostroveni: acesta a fost vândut la licitaţie de către DGFP cu 1,5 miliarde lei vechi, iar la două luni după anularea licitaţiei societatea l-a înstrăinat pentru suma de 300 milioane vechi (de cinci ori mai ieftin).
Nicolae Minea a susţinut că valoarea cu care terenurile au fost înstrăinate este explicată prin aceea că anterior fuseseră înstrăinate construcţiile aferente, ceea ce a condus la diminuarea valorii terenurilor. Au fost invocate în acest sens susţinerile art. 111 din HG 577/2002, respectiv obligativitatea înstrăinării terenurilor către deţinătorii activelor, prin negociere directă.
Faţă de această susţinere, Judecătoria Suceava a apreciat că vânzarea activelor şi a terenurilor aferente a fost o acţiune unitară, concepută şi coordonată de către cei doi inculpaţi, iar faţă de intervalul de timp redus între vânzarea terenurilor şi cea a activelor, persoana cumpărătorilor şi valoarea mult diminuată a imobilelor, invocarea acestor dispoziţii legale are un caracter formal şi premeditat.
Edificator însă, în ceea ce priveşte această concluzie, este situaţia terenului de la Campingul Ostroveni. Astfel, “activele” anterior înstrăinate şi faţă de care ar fi incidente dispoziţiile art. 111 sunt grupul sanitar în suprafaţă de 110 mp şi respectiv gardul împrejmuitor în suprafaţă de 650 mp. Toate acestea aferente unui teren în suprafaţă… de peste 2 hectare.
Infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a lui Nicolae Minea poate fi săvârşită, sub aspectul laturii subiective, doar prin modalitatea intenţiei directe (intenţie calificată prin scopul special al obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite). Din declaraţiile martorilor audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti a rezultat că Nicolae Minea, împreună cu Marin Petru Coveianu erau în fapt cei care luau deciziile referitoare la activitatea societăţii. Adunările generale ale acţionarilor nu au avut în fapt loc (fiind convocate, de exemplu, duminica dimineaţă), singurul factor de decizie la acest nivel fiind Nicolae Minea. De altfel, acesta este cel care a desemnat componenţa comisiei de evaluare (numită ulterior prin ordin al ministerului de resort) şi acelaşi a fost pentru întreaga perioadă de referinţă acţionar majoritar al societăţii.
“Nicolae Minea era receptat de salariaţi ca patron, indiferent de calitatea oficială”
Aceeaşi situaţie, respectiv de existenţă doar formală, s-a constatat şi în cazul consiliului de administraţie al societăţii. În cadrul acestuia (ca şi în cadrul comisiei de evaluare) au fost numite persoane a căror activitate a fost doar formală şi care nu au participat la procesul de luare a deciziilor, fiind chemaţi doar pentru a semna. Martorii audiaţi au arătat, în mare majoritate şi în mod constant, că Nicolae Minea era cel care controla întreaga activitate în cadrul fostei societăţi Alutus SA, fiind receptat de salariaţi ca patron, indiferent de calitatea oficială pe care, la un moment sau altul, a avut-o.
De asemenea, din declaraţiile martorilor Rodica Firan şi Marius Mugurel, date în faţa instanţei, a rezultat că ambii inculpaţi s-au prezentat la notar în vederea discutării aspectelor referitoare la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare (în ciuda faptului că Nicolae Minea nu mai avea, de la data de 10 noiembrie 2001, altă calitate oficială decât cea de acţionar).
“Deşi toate demersurile juridice (ce au avut ca finalitate acţiunea de înstrăinare a activelor şi terenurilor) s-au desfăşurat în mod aparent cu respectarea dispoziţiilor legale, prevederile în materie au fost în fapt eludate printr-o îndeplinire formală a condiţiilor legale. Sub acest aspect trebuie avut în vedere existenţa strict formală a Adunării Generale a Acţionarilor (hotărârile acesteia fiind în fapt expresia voinţei lui Nicolae Minea) şi a consiliului de administraţie (controlat în mod constant de cei doi inculpaţi, restul membrilor semnând doar deciziile luate), Pentru aceste motive nu pot fi reţinute susţinerile inculpaţilor în sensul că vânzarea a fost în fapt decisă de AGA, iar ei doar au executat mandatul încredinţat de către aceasta.
În sprijinul acestei concluzii sunt declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi, mai ales, valoarea cu care imobilele au fost înstrăinate şi persoana cumpărătorilor.
Conţinutul constitutiv al infracţiunii se referă la stabilirea unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală, însă instanţa apreciază că persona cumpărătorilor este relevantă sub aspectul clarificării existentei laturii subiective. Astfel, imobilele au fost înstrăinate unor societăţi la care acţionari majoritari erau Cezarina Zorlescu, mama acesteia sau alte persoane coordonate de către Nicolae Minea. Martorii audiaţi au confirmat existenţa unei relaţii deosebit de apropiate între Nicolae Minea şi Cezarina Zorlescu (într-o asemenea măsură încât unii s-au referit la aceasta ca fiind soţia inculpatului), iar dintre ceilalţi acţionari, zece persoane promovate spectaculos pe funcţii de răspundere sau cu locul de muncă schimbat repetat în cadrul aceloraşi societăţi. Doar patru acţionari nu erau în acelaşi timp şi angajaţi la Alutus sau Milmin, respectiv Maria Marcu, Maria Badea, Alexandru Duinea şi Cornel Oprea”, se arată printre altele în Dosarul nr. 63/314/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
