Afară e vopsit gardul, înauntru, leopardul…
Mihai Ionescu (www.criterii.ro)
Lăsăm deoparte mitingurile şi ne vom ocupa un pic de Partidul Naţional Liberal, forma vagă de formaţiune politică complet sărită în decor, umplută în prezent mai ales de indivizi care nu au nici un pic de bun simţ , ori au o mare doză naivitate, asta la membrii periferici.
În primul rând, azi, grosul membrilor PNL este format din indivizi oportunişti proveniţi din rândurile PRM, PNŢ-cd şi alte falimentare formaţiuni. Aceştia au intrat în rândurile PNL, în special după anul 2004, când liberalii ajunseseră la guvernare în alianţa DA. Vă amintiţi că PNL era un partid de 11% în perioada 2000-2004…
Când PNL revine la guvernare, pe un trend economic mondial favorabil, România se dezvoltă. Atunci, mulţi bat la poarta partidului, majoritatea sunt mărunţi oameni de afaceri din PSD care vor să prindă ceva afaceri cu statul, ori membri PRM, după ce partidul lui Vadim nu mai trece pragul. Cea mai mare migraţiune PRM – PNL se produce în intervalul 2004 – 2006, această migraţiune constituind azi nucleul complotist şi fanatic al partidului creat de Brătieni.
Foştii peremişti şi ţărănişti sunt cei care se poziţionează fanatic în tabere, ei sunt cei care îl scot, la Vâlcea, de pildă, lider pe unul Buican, eliminându-l pe Frâncu, garda veche, dar care şi el provine dintr-un PAC ancestral.
Fanaticii PRM sunt cei care-l doboară, în 2009, pe Călin Popescu Tăriceanu, înlocuindu-l cu logoreicul Crin Antonescu. Este fantastică această coincidenţă, peremiştii rămăseseră captivi în aceeaşi opţiune atavică: conducătorul care are o retorică. Acesta este Crin Antonescu, un individ fără un trecut politic liberal de primă linie, probabil un copil cu foarte multe complexe în adolescenţă, un student mediocru şi, cine ştie, poate chiar un colaborator al Securităţii.
Diferenţa dintre el şi Vadim este însă una extrem de mare, cel din urmă fiind cu adevărat o enciclopedie de citate, numai că e, după cum ştim, foarte instabil, ca să nu spunem mai mult.. Crin însă e frumos, pare normal şi, drept urmare, e urcat pe tron de peremişti. Garda liberală veche e redusă la tăcere la acel congres, dar face o mare prostie, acceptă compromisul şi acceptă liderul pe fondul că e „popular şi atrage masele”, de parcă liberalismul trebuie să fie suprapus în totalitate peste social.
Crin Antonescu se vede de la o poştă că are comun cu liberalismul cam cât am eu cu frigiderul FRAM.
Pe lângă peremişti intră în partid oportuniştii, clasicii indivizi care aderă la o formaţiune pentru avantaje sau sunt obligaţi de şefii de instituţii să semneze. La Vâlcea, Emilian Frâncu, la cafeneaua Ariel, făcea distribuţia bugetarilor în sistem – APIA, DADR, ITM, Mediu etc. Aşa au apărut nu mai puţin de 200.000 de bugetari noi, toţi membrii PNL. Pile, rude, oameni care marcau banul, o întreagă clasă parvenită adusă în sistem între 2005 – 2008. Aceştia erau şi masă electorală.
Foarte mulţi profesori primesc repartiţii după semnarea adeziunii. Unii se strecoară şi urcă etapă cu etapă, dudui care se culcă cu lideri din eşalonul I sau II devin vice şi chiar preşedinte ori directoare. Paradoxal, aceste dudui sunt, în majoritate, foste bugetare.
Cei 200.000 de bugetari intraţi în PNL în intervalul 2006 -2008, plus PRM-iştii din 2004 – 2006 schimbă complet compoziţia partidului, garda veche, a liberalilor din anii 90, fiind încet, încet marginalizată. Implicit şi partidul îşi pierde doctrina de bază, pentru că altul este nucleul.
Ultimele intrări sunt ale unor mici golănaşi de facebook, anarhişti de Orient care sunt îmbujoraţi până la orgasm de retorica goală a lui Crin. Ţipătul regelui le produce o erecţie de vis şi imediat le sar coşurile, lasă mâna de pe sculă jos şi salută milităreşte în faţa unui famen care se visează preşedinte al României. Doamne fereşte ! m înţeles că garda veche se regrupează şi că va părăsi cât de curând acest partid fondând platforma „România Liberală”. Să-i urăm succes!
