S.O.S. Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea (I)
Bisericile de lemn din Arhiepiscopia Râmnicului formează un patrimoniu preţios pe plan naţional şi internaţional. Până la începutul secolului al XIX – lea vâlcenii au creat şi s-au manifestat preponderent într-o civilizaţie a lemnului, de o bogăţie, o varietate şi un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie.
În Vâlcea se păstrează 88 de de biserici de lemn, clasate în Lista Monumetelor Istorice, din care trei sunt de categoria A, construite într-o perioadă cuprinsă între secolul al XVI-lea şi până la primului război mondial. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă şi definitorie din identitatea naţională. Numărul bisericilor de lemn datate din secolul XVIII este destul de mare, şi ele se găsesc mai mult în nordul judeţului.
În secolele de coexistenţă, arhitectura sacrală de lemn şi cea de zid s-au împletit şi influenţat reciproc. Datorită statutului mai ridicat acordat construcţiilor de zid, meşterii de lemn au preluat şi adaptat, în timp, unele elemente formale şi decorative din modelele de zid. Arhitectura religioasă a fost dominată încă de timpuriu de marile ctitorii de zid. În secolele XVIII şi mai ales XIX multe biserici de lemn din Vâlcea au fost tencuite şi pictate imitând în mod special pe cele de zid. Unele biserici de lemn au fost chiar completate cu catapetesme, altare sau pridvoare de zid.
1. Biserici de lemn salvate
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din satul Mariţa, comuna Vaideeni de categorie A, construită între anii 1556-1557, este cea mai veche biserică de lemn din Vâlcea, dar şi cea mai timpurie cunoscută la sud de Carpaţi. Pe o bârnă din exterior e săpată în lemn cu caractere chirilice inscripţia „leatul 1557”. Catapeteasma de lemn al bisericii, pictat în manieră naivă, este o interesantă şi originală realizare artistică şi iconografică datând de la începutul sec. al XIX-lea. În anul 2008 a primit Avizul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru următoarele lucrări: refacerea fundaţiilor şi elevaţiilor, ridicarea pe verticală a tălpilor de lemn, tratament chimic preventiv pentru stoparea atacului biologic, refacerea pardoselilor din stejar în pronaos şi cărămidă în naos, refacerea acoperişului de şiţă, curăţarea materialului lemons, refacerea instalaţiei electrice, trotuar perimetral. A fost cuprinsă în proiectul iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru restaurarea a 16 biserici de lemn din ţară şi a primit finanţare.
O altă biserică de lemn din Vâlcea care a primit finanţare în cadrul acestui program este Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Costeşti, Gruşetu – monument istoric de categoria B. După 210 ani de la ctitorire biserica de la Gruşetu a fost restaurantă şi resfiinţită. Biserica a fost ridicată prin strădania arhimandritului Costandie, stareţul Mănăstirii Bistriţa, cu binecuvântarea episcopului Nectarie al Râmnicului. Ansamblul ridicat în perioada 1799-1801 se compune din biserica de lemn şi turnul clopotniţă din zid. Din 15 august 1937 biserica a fost scoasă din cult, fapt ce a contribuit la degradarea acesteia. Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea a emis, în iunie 2006, avizul pentru următoarele lucrări de restaurare: consolidarea şi restaurarea turnului-clopotniţă (subzidire generală, refacerea planşeului, şarpantei şi a tâmplăriei, a tencuielii exterioare asistate de un pictor restaurator, trotuare, tratament împotriva atacului biologic şi ignifugare) şi a bisericii (refacerea fundaţiilor din beton, refacerea elevaţiilor de piatră, a scărilor, înlocuirea scărilor şi a elementelor de lemn, refacerea acoperişului de şiţă, a pardoselilor, trotuar, ignifugare), după proiectele realizate de arhitecţii Aurel Botez şi Iulian Cămui. Primele lucrări s-au executat la turnul clopotniţă începând cu anul 2006, iar din anul 2008 s-a trecut la restaurarea bisericii.
La Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni au fost transferate şi salvate trei biserici de lemn: „Adormirea Maicii Domnului” din Mângureni, comuna Nicolae Bălcescu (1785), „Intrarea în Biserică” din satul Mreneşti, comuna Creţeni (1771), adusă în anul 2004 şi „Sfântul Nicolae” din cătunul Angheleşti, comuna Pietrari (1737), în curs de montare.
O altă biserică de lemn salvată într-un muzeu din judeţul Vâlcea este Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de la Memorialul Nicolae Bălcescu, din satul Valea Bălcească, comuna Nicolae Bălcescu. Biserica de lemn, un monument istoric de categoria valorică A, este construită de sătenii din Gâltofani în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului al XIX-lea, a fost strămutată la Conacul Bălceştilor în anul 1973. Este construită din bârne de stejar, are pridvorul zidit din cărămidă, deasupra lui fiind înălţată o turlă poligonală de lemn. Bolta semicilindrică de lemn este pictată în stil popular pe un strat subţire de grund.
Biserica de lemn cu hramul Sfântul Nicolae” din Valea Mare, oraşul Berbeşti, a fost ridicată în anul 1776. Se distinge prin sculpturi decorative, pisanii, pictura iconostasului şi o structură bine conservată. Ridicarea şi consacrarea bisericii s-a făcut în ultimele decenii ale secolui XVIII, cel mai probabil în anul 1776, ctitorul principal fiind preotul Andrei Roşăscu, ajutat de enoriaşii săi. În anii 1818-1819 s-a făcut o reparaţie a structurii bisericii, care probabil a cuprins şi schimbarea tălpilor şi îndreptarea temeliei de piatră sau zid. O inscripţie în pridvor suprinde laconic momentul unei necesare refaceri a acoperişului: „1865 acoperită”. Biserica a fost salvată de la ruinare în anul 2008 prin mutarea ei pe un loc nou, în Berbeşti. După remontare, interiorul a fost repictat. Pisania scrisă cu această ocazie reiterează evenimentele din trecutul bisericii, mai puţin precise pentru perioada veche, însă relevante pentru cele petrecute după cumpăna secolului 19: „Această sfântă biserică cu hramul Sfântului Nicolae … a fost reînnoită prin decret regal în 1908. În anul 1922 a fost tencuită şi pictată în tehnica ulei de pictorul Victor Fulgescu din Comăneşti. Biserica actuală e rezultatul strămutării în anul 2008. Pictura nouă a fost realizată în anul 2009, în tehnica frescă, de către pictorul profesor universitar Sava Nicolae, în colaborare cu fiica Irina. Lucrările au fost posibile datorită: Compania Naţională a Lignitului – Oltenia, exploatarea minieră Berbeşti, S. C. Star group SRL, resfinţită la data de … 2009, de către …”. /
Prof. drd. Florin Epure, director executiv DJCPN Vâlcea
