Hotelul Alutus şi Motelul Capela – simbolurile care au ajuns ruine
Petre Coman
Oare ce vâlcean nu cunoaşte Hotelul Alutus şi Motelul Capela? Două entităţi, două embleme şi două „mărci” care ar fi trebuit să fie referinţa în domeniul turismului şi al agrementului în Râmnicu Vâlcea. Şi chiar au fost până în 1990 şi puţin timp după Revoluţie….
Îmi aduc aminte de perioada aceea cu o oarecare nostalgie pentru că atunci existau maşini de Bucureşti sau din alte judeţe care făceau coadă să intre la Motelul şi Restaurantul Capela, amplasat într-o zonă mirifică înconjurată de pădure. Sau îmi aduc aminte de autocarele cu numere de înmatriculare străine care se înghesuiau su aducă turişti din alte ţări în Hotelul Alutus. Pot să spun, din ceea ce am văzut, că în cele două unităţi de cazare existau, cât de cât, condiţii decente, servirea în restaurante era promptă şi mâncarea din meniu era diversificată, aerul era respirabil, se purta o oarecare decenţă în abordarea clienţilor. Însă, tot acest „film” s-a întrerupt brusc prin anul 2000, când la conducerea SC Alutus SA (societatea care deţinea aceste active) a venit Nicolae Minea.
La prima vedere, omul părea de bună credinţă după ce a anunţat că s-a luptat şi a învins „vechile structuri” care parazitaseră ani de zile societatea Alutus. Tot atunci am crezut că omul este de bună intenţie şi că va trece urgent la un program amplu de modernizare şi renovare a hotelurilor şi restaurantelor pe care le deţinea, având în vedere că aceste imobile, amplaste prin Râmnicu Vâlcea, Ocnele Mari, Olăneşti şi Voineasa, începeau să se degradeze. Speranţe deşarte, însă….
Prima grijă a lui Nicolae Minea după ce a preluat controlul în SC Alutus SA a fost să-şi… mute Hotelul Alutus pe altă firmă. Procedeul a continuat în acest fel, iar mai toate activele au ajuns pe mâna unor firme conduse de… dulgheri, secretare, muncitori şi ospătari, toţi manevraţi firesc de acelaşi malefic Nicolae Minea. Toţi aceşti oameni nu aveau experienţă de management, iar acest lucru s-a văzut în faptul că toate unităţile de cazare şi masă care aparţineau SC Alutus SA s-au degradat şi mai mult.
Efectul direct al acestui tip de „management” se vede cu ochiul liber şi astăzi: Hotelul Alutus a ajuns o ruină demnă de toată mila şi care face de râs un oraş întreg. Pentru a-şi mulţumi prietenii şi pentru a-şi instala zecile de firme create pe bandă rulantă, Nicolae Minea a sacrificat primele două etaje ale hotelului. Fosta braserie a închiriat-o (tot în urma unei ilegalităţi) unei bănci, iar restaurantul de la parter a ajuns doar gazdă de nunţi sporadice. Puţinii clienţi care se mai aventurau prin acest imobil riscau să aibă parte de tot felul de experienţe traumatizante. Acest fapt s-a văzut şi în numărul foarte mic al turiştilor care frecventau Hotelul Alutus, dar şi Motelul Capela. Norocul nostru – dacă putem spune aşa – se numeşte Grand Hotel Sofianu, unde turiştii din alte judeţe sau alte ţări se pot caza, de aproape doi ani, în condiţii decente sau chiar de lux.
De aceea, cred că vânzarea reală a Hotelului Alutus către un cumpărător de bună credinţă (indiferent de numele acestuia) reprezenta ultima şansă de salvare a acestui imobil de la o prăbuşire, atât la propriu cât şi la figurat!
