„Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”
Înălţarea Sfintei Cruci (gr. ζηαπξνθαλεία. ἡ – stavrofaneia) este cea mai veche şi cea mai importantă dintre sărbătorile creştine închinate cinstirii crucii lui Iisus.
În popor mai este numită Cârstov (de la vechiul slav Krestovu deni = Ziua Crucii sau Cristovul viilor, pentru că atunci începe culesul viilor.
În jurul anului 323, împăratul roman Constantin cel Mare a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, Elena, pentru a căuta Mormântul Domnului şi Sfânta Cruce, pe care fusese răstignit Iisus Hristos. După ce Crucea a fost găsită, patriarhul Macarie al Ierusalimului a înălţat Sfânta Cruce pe Golgota chiar pe locul răstignirii pentru închinarea credincioşilor, în ziua de 14 septembrie din anul 335. Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, s-a produs la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credinciosilor, la 14 septembrie 630.
Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ne aminteşte de Patimile şi Moartea lui Hristos. În Sfintele Scripturi se spune că semnul Sfintei Cruci va străluci pe cer înainte de sfârşitul lumii.
Ziua aceasta se posteşte, căci aminteşte de Patimile şi moartea Mântuitorului.
Prof. dr. Florin EPURE
14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci
