Curtea Constituțională a României a terminat redactarea deciziei și motivării unei hotărâri din 29 ianuarie 2019, sentință prin care actele întocmite de ANAF sunt excluse din dosarele penale aflate acum pe rol, atât ca procese cât și în faza de urmărire penală!
Ca efect asupra dosarelor economice, hotărârea din ianuarie este asemănătoare celei din primăvara lui 2016, care a exclus probele întocmite de ofițerii SRI în procesele penale. Reproducem în premieră fragmente din hotărârea care va fi invocată în sute (poate chiar mii!) de dosare de evaziune fiscală sau de orice altă infracțiune în care s-au folosit ca probe documente întocmite de ANAF.
Decizia a venit ca urmare a excepției ridicate de Mircea Rădină, Neculai Marataș, Societatea Lemarco S.A. din București, Societatea Lemarco Cristal S.R.L. din Urziceni și de Societatea Zahărul Liești S.A. din localitatea Liești, județul Galați, în Dosarul nr.1701/3/2014 al Tribunalului București – Secția I penală.
Curtea Constituțională a decis că:
”1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Rădină, Neculai Marataș, Societatea Lemarco S.A. din București, Societatea Lemarco Cristal S.R.L. din Urziceni și de Societatea Zahărul Liești S.A. din localitatea Liești, județul Galați, în Dosarul nr.1701/3/2014 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art.2331 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale.
2. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în același dosar al aceleiași instanțe și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.2331 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională.
3. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în același dosar al aceleiași instanțe și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin.(3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1) din același articol este neconstituțională. ”
UPDATE – CCR a răsturnat, practic, cel mai folosit articol din 92/2003 prin care ANAF devenea parte a proceselor penale, fără a se mai ”obosi” procurorii sau instanțele să dubleze (confirme) procesele verbale ale inspectorilor fiscali cu expertize independente:
Colaborarea cu organele de urmarire penala(1) În situatia in care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregatirea sau savarsirea unor infractiuni ce vizeaza bunuri prevazute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ce intra in sfera de aplicare a accizei, organele de urmarire penala pot efectua activitati de constatare, cercetare si conservare de probe.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1) organele de urmarire penala solicita de indata organelor cu atributii de control din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale conform obiectivelor stabilite.
(3) La solicitarea organelor de urmarire penala, cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unei situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectueaza verificari fiscale.
(4) În cazuri temeinic justificate, dupa inceperea urmaririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitata Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(5) Rezultatul verificarilor prevazute la alin. (2)–(4) se consemneaza in procese-verbale, care constituie mijloace de proba. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanta fiscala in intelesul art. 110.
Sursa: evz.ro
