Credincioși râmniceni au participat joi, 11 aprilie, la sărbătorirea ocrotitorului Eparhiei și al Catedralei Arhiepiscopale din municipiul Râmnicu-Vâlcea, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului. Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
Zi de mare sărbătoare este pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica pentru Arhiepiscopia Râmnicului, unde sfântul ierarh a păstorit între anii 1850 și 1867 și a ctitorit bisericile Sfântul Ierarh Nicolae – Catedrala Arhiepiscopală și Adormirea Maicii Domnului – Mănăstirea Frăsinei.
În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a evidențiat rodnica lucrare de înnoire a vieții bisericești și duhovnicești în Eparhia Râmnicului.
„Astăzi, Biserica Ortodoxă, mai ales Arhiepiscopia Râmnicului, se îmbracă în haine de sărbătoare pentru cinstirea unuia dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, un mare făcător de minuni, care a păstorit această eparhie la jumătatea secolului al XIX-lea, și anume Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului. Sfântul Ierarh Calinic s-a născut în București, într-o familie de binecredincioși creștini, pe tatăl său îl chema Antonie, iar pe mama sa Floarea. De mic a fost dat ca să învețe știința cărții, dar la vârsta de 20 de ani, a plecat din casa părinților săi și s-a dus la Mănăstirea Cernica, unde a intrat ca frate, fiind primit sub ascultarea unui monah îmbunătățit, respectiv a unui stareț sfânt, ucenic al Sfântului Gheorghe de la Cernica, la rândul său ucenic al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Atât de multe erau virtuțile lui, încât nu peste mult timp el a fost propus să primească chipul îngeresc, să se lepede de toate plăcerile lumii, să lase în urmă toate rudeniile sale și să-L slujească pe Domnul Hristos, asemenea unui înger. A primit numele de Calinic la tunderea sa în monahism. A plecat o vreme la Sfântul Munte Athos, iar după întoarcerea sa, întrucât starețul Mănăstirii Cernica trecuse la Domnul, toți frații și părinții l-au ales stareț al acestei mănăstiri. Pe vremea când era stareț acolo, i s-au arătat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Cuvios Gheorghe, starețul său, care i-au poruncit să plece din ostrovul în care se află biserica Sfântul Nicolae și să plece înspre ostrovul din apropiere pentru a ridica o nouă biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe care să o împrejmuiască cu chilii. Apoi, Sfântul Calinic a ridicat alte bisericii, una la Mănăstirea Pasărea, două în Ilfov, una în Călărași, iar, când a venit aici, la Râmnic, Catedrala aceasta și biserica Mănăstirii Frăsinei”, a spus Părintele Arhiepiscop Varsanufie.
Viața și faptele sale au atras mulți oameni care cereau sfatul său, iar pentru lucrarea sa duhovnicească a fost chemat la scaunul mitropolitan al Țării Românești, lucru pe care l-a respins. Însă, știind situația grea în care se afla Biserica Ortodoxă, a acceptat să fie numit episcop al Râmnicului în anul 1850.
„La venirea sa în Râmnic, Sfântul Calinic a găsit mai mult de jumătate de oraș ruinat, deoarece orașul fusese cuprins de un mare incendiu în anul 1847. Astfel, a ctitorit această biserică în care ne aflăm, între anii 1850-1856. La fel, a refăcut reședința, clădirea Seminarului Teologic, pe care a pus-o sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, clădire în care azi se desfășoară cursurile Colegiului Național Mircea cel Bătrân și multe alte clădiri. Totodată, a înființat o tipografie din care au fost scoase multe cărți, încât, în vremea sa, Râmnicul era cunoscut drept capitala tiparului. Nu departe de Râmnic, a găsit un schit la Frăsinei pe care el l-a reînnoit cu biserică nouă și cu chilii. Avea duhovnic pe ucenicul său, Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, iar pentru viața sa duhovnicească înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit de darul facerii de minuni încă din timpul vieții sale pământești. Astfel, Sfântul Ierarh Calinic a făcut foarte multe vindecări, ca de altfel și după trecerea sa la cele veșnice. Toate aceste fapte minunate au făcut ca în anul 1952, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să-l treacă în rândul Sfinților, fiind primul sfânt român care a fost canonizat de Biserica noastră. El se bucură de o cinstire deosebită la mănăstirea sa de la Cernica, unde s-a retras în ultimul an de viață, mutându-se în pace la Domnul (†11 aprilie 1868), precum și aici, la Râmnicu-Vâlcea, unde este cinstit ca ocrotitor al întregii eparhii, ca unul care a păstorit pe aceste locuri și care se roagă pentru noi. De aceea, este foarte important ca în această zi să venim și să-i cerem ajutorul și să-l cinstim aici, în biserica lui. Foarte mulți sunt acei oameni care au primit ajutor, vindecări, mângâieri, căci, prin rugăciunile lui, multe mame au primit darul de a avea copii, mulți oameni cu boli incurabile s-au vindecat, mulți oameni care aveau diferite nevoi și ispite au scăpat de ele. De aceea, îl rugăm pe Sfântul Ierarh Calinic să mijlocească pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi, făgăduind ori de câte ori venim înaintea sfintelor sale moaște că vom împlini poruncile lui Dumnezeu, vom sta departe de păcat, pentru a ne uni cu Domnul nostru Iisus Hristos”, a reliefat Chiriarhul Râmnicului.
Raclă pentru fragmentul din moaștele Sfântului Ierarh Calinic
În Catedrala Arhiepiscopală se află spre cinstire o icoană relicvar a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, dăruită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în data de 14 noiembrie 2009, cu prilejul ridicării Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie. Fragmentul din moaștele Sfântului Ierarh Calinic va fi așezat într-o raclă, confecționată în Atelierele Patriarhiei Române, care va fi binecuvântată în Duminica a treia după Sfintele Paști, cu prilejul sărbătorii „Aducerea în Oltenia a moaștelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului”.
Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea are patru hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie) – hramul istoric; Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie), Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie) – hramuri adăugate în cinstea celor doi ierarhi sfinți care au păstorit Eparhia Râmnicului; Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina (9 noiembrie) – hram adăugat pentru evlavia credincioșilor față de acest sfânt grabnic ajutător.
