Săptămâna trecută protestatarul #rezist Marian Moroșanu, poreclit „Ceaușescu”, a fost la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, unde era internat și ulterior supus unei intervenții chirurgicale pe inimă Ion Iliescu. În loc să vină cu un buchet de flori pentru fostul președinte, a venit cu o pereche de cătușe. Un gest cât se poate de nefiresc, raportat la circumstanțele date. Efectul pe care a dorit să-l transmită prin gestul său a fost exact invers. S-a creat o anumită simpatie și solidaritate cu președintele Iliescu. În primul rând, vorbim despre o persoană în etate. Are aproape 90 de ani. Numai din acest motiv ar trebui să dăm dovadă de respect și decență. Putea fi vorba despre oricine. În al doilea rând, vorbim despre un om bolnav, care intrase în sala de operație. Din punct de vedere cardiologic, Iliescu are un istoric medical destul de complicat, având montate cinci stenturi pe inimă. În al treilea rând, vorbim de un fost președinte al României.
Uităm că, și datorită lui Iliescu, România post-decembristă a rămas în interiorul hotarelor stabilite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În decembrie ‘89, erau detașamente întregi cu soldați unguri și ruși la granița țării. Și Rusia și Ungaria voiau o bucată din România. Mai uităm că, și datorită lui Ion Iliescu, România este un stat de drept cu un regim pluripartid, cu alternanță la guvernare și cu o democrație funcțională cu toate sincopele inerente unei tranziții de la dictatură la democrație. Pe perioada celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu de președinte al României, s-au negociat și încheiat tratatele de aderare ale României la NATO și la Uniunea Europeană.
Și pentru ca gestul să fie dus la extrem și mitocănia să fie maximă, după anunțul trimiterii în judecată a lui Ion Iliescu în „dosarul Revoluției” din decembrie 1989, protestatarul de profesie Marian Moroșanu s-a prezentat și la locuința fostului președinte pentru a-i transmite tradiționala urare românească: m**e. Atât poate și, probabil, atât putem și noi ca popor. Din păcate, nu mai avem respect pentru nimeni și nimic. Ne tragem de șireturi cu toată lumea. Că doar suntem egali în drepturi. Egalitarismul social e, până la urmă, o reminiscență bolșevică. Egali în ce? În sărăcie, prostie, promiscuitate, ură, intoleranță și delațiune? Trebuie să acceptăm că unii vor, pot și merită mai mult. Că unii sunt mai egali decât ceilalți. Și aici vorbesc despre elitele țării: culturale, academice, universitare, confesionale și chiar politice.Acesti oameni și-au câștigat dreptul de a fi respectați.
Remus Borza – deputat independent
