Avem nevoie de o asanare și o recredibilizare a sistemului judiciar românesc, dar soluția nu constă în organizarea unui referendum odată cu alegerile europarlamentare din 26 mai. Mutarea președintelui Iohannis, menită să crească zestrea PNL, se poate transforma cu ușurință într-o sabie cu două tăișuri, deoarece va profita mai degrabă USR, fiind partidul care s-a asociat în spațiul și discursul public, în ultimii doi ani, cu lupta împotriva corupției și cu campania „Fără penali”. Și apoi, o ciorbă reîncălzită nu mai are niciun gust. Președintele tuturor românilor amenință PSD de vreo doi ani cu un referendum pe justiție. Noi, în Parlament, am validat încă din 2017 un astfel de demers al președintelui. Dacă, după doi ani de la această inițiativă, e doar „aproape hotărât”, înseamnă că mai avem niște ani buni de așteptat până când președintele să fie foarte hotărât. Sigur, campania „Fără penali”, inițiată de USR, dar sprijinită foarte vocal și de PNL și PMP, comportă o doză mare de ipocrizie. Sunt mult mai mulți cei din PNL și fostul PDL care au dosare penale pentru corupție decât am număra în ograda PSD. E o vorbă în popor: Să nu vorbim de funie în casa spânzuratului. Ori, tocmai asta fac fruntașii liberali, acuzând PSD de afectarea independenței justiției, câtă vreme au zeci de primari cu trei până la cinci dosare fiecare, fie pe la DNA, fie pe la instanțe. Dar românii au memorie selectivă. Iar ipocrizia, dublul standard și dublul limbaj sunt trecute la capitolul virtuți. Contează doar cine strigă mai tare și mai apăsat: La pușcărie!

Dacă va fi referendum în mai, este foarte probabil ca acesta să nu fie validat. La referendumul pentru definirea familiei din 6-7 octombrie 2018, au votat doar 21% din persoanele cu drept de vot din România, sub pragul de 30% pentru a se putea valida un referendum, deși chestiunea familiei e mult mai importantă și mai pe înțelesul românilor decât această chestiune formală și abstractă: justiția. Nu știu în ce măsură tema va mobiliza 6 milioane de români la vot, din care 4,6 milioane trebuie să fie de acord cu întrebarea pe care o va formula președintele. În fond, acest demers al lui Iohannis reprezintă un non sens. E de la sine înțeles că toți românii își doresc să nu fie corupție. E ca și cum ai întreba: Vrei să fii sănătos sau bolnav? Vrei să trăiești sau să mori? Din păcate, în ultimii 14 ani, tema coruptiei a monopolizat dezbaterea publică, în detrimentul marilor reforme instituționale ale României. Coruptia o mestecăm precum o marotă de dimineața până seara și o dăm din gură în gură de la vlădică până la opincă. Modul partizan și politic în care a fost instrumentat actul de justiție, mai ales în ultimii ani, a lăsat un gust amar. Nu este suficient să întrebi poporul dacă mai vrea să continuăm lupta împotriva corupției câtă vreme răspunsul va fi „da”. Important e să-l consultăm cum vrem să ne luptăm cu corupția și cu corupții: în modul abject, inuman, nelegal și neconstituțional în care ne-am luptat până mai ieri, distrugând carierele, destinele și viețile unor oameni nevinovați, prin fabricarea de dosare, măsluirea de probe, imixtiunea ofițerilor de informații în ancheta penală, încheierea unor protocoale secrete între parchete și servicii, șantaj și amenințare? Evident că trebuie să combatem mult mai eficient acest flagel, dar cu respectarea strictă a legii și a drepturilor omului. Toleranță zero pentru corupție și, în general, pentru fenomenul infracțional. Îi încurajez pe procurori și judecători să își îndeplinească misiunea încredințată de lege, dar să o facă cu bună credință, cu conștiința curată și în deplină legalitate.

Acest referendum, indiscutabil, are în primul rând o miză electorală. Președintele Iohannis vrea să-și capitalizeze propriul partid, PNL, aflat în cădere liberă în intenția de vot. În măsura în care va reuși să mobilizeze mai mult electorat din zona de dreapta și PNL să obțină un scor bun la europarlamentare, atunci ar putea forța căderea Guvernului Dăncilă și impunerea unui alt „Guvern al meu”, care să îi asigure câștigarea celui de-al doilea mandat. Pe principiul stalinist, contează cine numără, nu cine votează. Dar putem avea surprize la europarlamentare. Campania furibundă de demonizare a PSD, susținută de partidele din opoziție, ar putea să creeze un val de simpatie și solidaritate populară în jurul PSD. Acea majoritate tăcută, care azi refuză să declare că ar vota cu PSD de frica oprobriului public, s-ar putea să se răzbune în cabina de vot și să voteze masiv PSD. Aviz opoziției: Cine sapă groapa altuia cade singur în ea.

Remus Borza, deputat independent