Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, luni, 3 decembrie, la Teatrul Anton Pann din Râmnicu-Vâlcea s-a desfășurat Spectacolul creștin „URMA PAȘILOR TĂI…”.
URMA PAȘILOR TĂI… este adaptare după jurnalul de călătorie în Țara Sfântă al Olgăi Greceanu, „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse…” în distribuția actorilor: Vitalie Bantaş, Amalia Ciolan, Afrodita Androne, Ana Maria Bercu, Liliana Pană, Maria Radu, Eliza Bercu-Bodeanu, în regia doamnei Eliza Bercu-Bodeanu, având coregraf pe Arcadie Rusu.
Spectacolul are în primul rând meritul de a aduce în prim plan, adică în circuitul de valori creştine de azi, remarcabilul text de meditaţie la Patimile Domnului al pictoriţei interbelice Olga Greceanu, scris prin 1933 cu ocazia unui pelerinaj la Locurile Sfinte, dar redescoperit şi publicat abia în 2008, de Iuliana Mateescu la Editura Idaco.
Inspirat de jurnalul de pelerin al Olgăi Greceanu, spectacolul religios Urma paşilor Tăi…este o operă de adâncă meditație, menită să deschidă mințile și sufletele tuturor acelora care văd în învățătura creștină Calea, Adevărul și Viața. Pe măsură ce parcurg ținuturile biblice, personajele capătă convingerea că Mântuitorul Lumii nu este un simplu personaj de legendă, ci întruparea lui Dumnezeu pe pământ. Iar acest adevăr nu le este relevat de grandoare construcțiilor piramidale, ci de simplitatea peisajului deșertic.
Pentru Doina Papp de laTeatrul azi, „Gestul temerar al creatorilor spectacolului Urma paşilor Tăi… s-a concentrat pe un demers interior de mare finețe necesar dobândirii unei atari stări de reculegere. Scenariul le-a rezervat fiecăruia dintre membrii echipei câte un moment monologat, în care actorul sau actrița se lansează într-o confesiune de profundă vibratie umană cu conotații subiective potrivit temperamentului și încărcăturii de trăire a unuia sau altuia dintre ei. Toți sunt, de altfel, în diverse registre, la fel de emoționanți. În plan secund se deschide apoi zona posibilelor comentarii pe care autoarea le inserează dând astfel scrierii sale un caracter adesea polemic. Nu avem așadar de-a face cu un text rigid, dogmatic ci cu o pagină literară plină de căldură omenească, exprimare firească în încercarea de apropiere a Scripturii de oameni.”
