Generații de români au gândit actul Marii Uniri. O aspirație seculară a poporului român de la unificarea Țărilor Române sub sceptrul lui Mihai Viteazul în anul 1600. Acest ideal a fost udat cu lacrimi și sânge de înaintașii noștri. Revoluția pașoptistă de la 1848, Mica Unire de la 1859 dintre Moldova și Țara Românească, Războiul de Independență din 1877 și Primul Mare Război Mondial din anii 1914-1918 au fost etape necesare ce au pregătit Marea Unire de la 1918. Iată marele proiect de țară pe care l-au urmărit, susținut și cultivat înaintașii noștri timp de secole. Azi, aniversăm 100 de ani de la Marea Unire. Nicicând clasa politică și însăși societatea românească nu au fost mai dezbinate. La această stare de lucruri și involuție socială și morală a societății românești a contribuit și lipsa unei viziuni unitare, a unui proiect de țară pe care clasa politică de după 1990 trebuia să si-l asume.

Atunci, ne vom salva ca popor

Din păcate, politicienii noștri nu s-au ridicat la anvergura marilor oameni de stat, vizionari și patrioți pe care i-a avut România în perioada antebelică. Guvernele României postdecembriste au fost aservite intereselor străine, au fost incapabile să modernizeze statul și instituțiile lui, incapabile să reformeze marile sisteme publice: administrație, învățământ, sănătate.

Avem nevoie de o primenire a clasei politice cu oameni morali, competenți și curajoși. Atât în politică, cât și în societatea românească trebuie să înlocuim mediocritatea cu meritocrația. Însă o reformă reală a statului şi implicit a clasei politice se va produce doar atunci când vom accepta că şi noi cei vreo 20 de milioane de cetăţeni avem o problemă, când ne-o vom recunoaşte şi asuma. Şi anume că nu suntem buricul pământului. Că nu suntem nici cei mai frumoşi, harnici şi deştepţi locuitori ai planetei. Când vom accepta că în ultimii 29 de ani, de tranziţie de nicăieri spre niciunde, ne-am dezumanizat, că am devenit sclavii banului şi ai puterii, cerând ostentativ drepturi, uitând că avem şi obligaţii, când vom conştientiza că ne-am pierdut rădăcinile, că am abandonat acele valori şi principii imuabile pe care s-au clădit naţiunea română, când ne vom ruşina de lipsa de respect faţă de părinte sau dascăl, de lipsa credinţei în Dumnezeu, a dragostei, compasiunii şi sacrificiului pentru semenul nostru, de lipsa loialităţii faţă de ţară. Atunci şi doar atunci, ne vom salva de la extincţie ca individ şi popor.

Avem nevoie de o restartare a mentalului nostru colectiv, a comportamentului nostru social. Când noi vom fi mai responsabili, mai corecţi şi mai muncitori, atunci vom avea şi instituţii mai bune şi mai eficiente. Când nu vom mai opera cu generalităţi detrimentale, de felul: toţi politicienii sunt corupţi, toţi oamenii de afaceri sunt hoţi şi toate averile sunt ilicite, va însemna că ne-am lecuit de securisme. Când vom accepta că unii compatrioţi de-ai noştri vor şi pot mai mult, şi că nu-i o crimă să fii bogat, când nu ne vom ruga să moară şi capra vecinului, înseamnă că ne-am scuturat de reminiscenţele bolşevice. Când vom promova în spaţiul public pe acei români care inspiră şi motivează, care dau sens şi substanţă vieţii, care generează performanţă şi plus valoare, acceptându-i şi recunoscându-i ca modele aspiraţionale pentru copiii noştri, atunci România va avea viitor. Când vom termina cu formele de discriminare dintre privat şi public, dintre capitalul românesc şi capitalul străin, dintre firmele româneşti şi cele străine, dintre femeie şi bărbat, tânăr şi adult, atunci vom deveni o naţiune puternică şi prosperă.

Somnul naţiunii, dar deopotrivă şi al raţiunii naşte monştri. Ori noi, prin ignoranţă și comoditate tocmai asta am făcut. Am menținut la putere niște figuri triste, care au contaminat politica românească a ultimilor 29 de ani. Noi, cetăţenii, suntem de vină, că doar noi i-am făcut pe politicieni. După chipul şi asemănarea noastră.A venit vremea sa fim mai implicați și mai responsabili din punct de vedere civic.In votul nostru sta forța și șansa schimbării in bine a României.

Un nou început

Trăim și azi, în secolul XXI, în mitul „Meșterului Manole”, al „Mioriței” sau al „Baltagului”. Cultivăm o trilogie și, totodată, o apologie a furtului, crimei și inutilității muncii. Dacă peste aceste mituri barbare suprapunem și atitudinea de resemnare, abandon și trădare, concentrată în sintagma „Capul plecat sabia nu-l taie”, o adevărată filosofie de viață și de conduită socială, avem răspunsul la actuala stare de lucruri și evoluții din România.

Fie ca ziua de azi să reprezinte un nou început, un restart al mentalului nostru colectiv. O schimbare de atitudine, dar și de paradigmă. Haideți, de astăzi, să exersăm exercițiul dialogului, al toleranței, dragostei, respectului și muncii. Haideți să ne iubim țara, haideți să redescoperim sentimentul apartenenței la o națiune măreață, să promovăm frumosul și divinul din sufletele noastre și din România. În felul acesta ne vom onora atât trecutul, cât și viitorul.

Închei cu un citat din testamentul Reginei Maria, un pilduitor exemplu de dragoste și sacrificiu: „Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! LA MULŢI ANI, DRAGI ROMÂNI, ORIUNDE V-AŢI AFLA!

Remus Borza, deputat independent