Cunoaşterea fiecărui moment din istoria naţională este o datorie patriotică. De aceea, oprindu-ne asupra acestui moment crucial al dăinuirii româneşti peste veacuri, precum şi împlinirea în anul 2018 a 100 de ani de la Marea Unire, putem spune că îmbogăţirea şi propagarea informaţiei istorice este necesară. În cadrul acestor preocupări se înscrie şi volumul, pe care Asociatia Rebedit, sub coordonarea directorului Tiberiu Pirnau, l-a editat cu prilejul CENTENARULUI: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918– la Ramnicu Valcea – Documente inedite.
În acest volum sunt prezentate publicului mărturii ale contribuţiei locuitorilor acestor meleaguri la făurirea istoriei poporului român.
Lupta pentru unitate şi independenţă naţională a constituit o coordonată fundamentală şi permanentă a istoriei României, un ideal şi o năzuinţă seculară a celor mai înaintate forţe ale societăţii româneşti.
La 1 Decembrie 1918 se consfinţea pe câmpia Albei Iulia realizarea visului secular al tuturor românilor, realizarea statului naţional unitar.
Asemenea tuturor colţurilor de ţară românească şi municipiul Râmnicu Vâlcea, cu locuitorii sai, a fost integrat frământărilor anilor ce au pregătit desăvârşirea unitaţii naţionale.
Memoria documentelor deşi crudă dar foarte apropiată de realitate păstrează mărturii de necontestat. Jertfe, mii de jertfe, zone aproape în întregime distruse, resurse materiale secătuite, toate pentru a nu lăsa în mâinile duşmanilor nici o palmă de pământ fără luptă!
Intrarea ţării în război de partea Antantei s-a făcut nu din dorinţa cuceririi a noi teritorii, de participare la reîmpărţirea lumii, ci datorită unor necesităţi naţionale de primă importanţă, rezumate în dezideratul eliberării fraţilor asupriţi de secole şi aflaţi între arbitrările graniţe stabilite prin forţă de imperiile vecine.
Participarea entuziastă la acţiunile militare şi la sprijinirea materială a acestora, uriaşe demonstraţii şi manifestaţii sunt numai câteva fapte ce vin să confirme adeziunea maselor populare faţă de actul ruperii neutralităţii şi declarării războiului Austro-Ungariei. Voinţa de unire a întregii naţiuni ajunsese la apogeu, căci încrederea în apropierea ceasului izbăvirii era atât de mare, încât nici dramaticele evenimente din toamna anului 1916 şi primăvara anului 1917 când cea mai mare parte a pământului românesc se afla sub ocupaţie străină, nu au putut stăvili dorinţa realizării dezideratului ce străbătuse veacurile.
În tot timpul acestor ani grei s-a intensificat lupta revoluţionară de eliberare naţională şi socială, mişcarea pentru unitate naţională, desfăşurate în ritm crescând pe măsura prelungirii războiului, atât în provinciile subjugate cât şi în teritoriul României vremelnic ocupat de puterile centrale.
Asemenea tuturor colţurilor de ţară românească şi judeţul Vâlcea, cu locuitorii săi a fost integrat frământărilor anilor ce au pregătit desăvârşirea unităţii naţionale. Datorită aşezării sale la graniţa cu Austro-Ungaria, având pe teritoriul său importanta cale rutieră şi ferată ce urmăreşte Valea Oltului, acest judeţ a fost antrenat odată cu primele dislocări de trupe evenimentelor anilor 1916-1918.
Aici pe Olt s-au dat apoi grele lupte pentru apărarea pământului strămoşesc şi nu puţini au fost aceia care s-au înfrăţit cu ţărâna acestor meleaguri, pecetluind cu sânge deviza „Pe aici nu se trece”. Memoria documentelor deşi crudă dar foarte apropiată de realitate păstrează mărturii de necontestat. Jertfe, mii de jertfe, sate aproape în întregime distruse, resurse materiale secătuite, toate pentru a nu lăsa în mâinile duşmanului nici o palmă de pământ fără luptă. A urmat apoi şi aici ocupaţia germană care a adus şi acestui colţ de ţară distrugeri şi pagube deosebite, unele din acestea ireparabile. Sute de persoane au fost duse la muncă forţată, foarte mulţi locuitori au fost arestaţi, deţinuţi sau amendaţi. Pagubele totale consemnate pentru judeţul Vâlcea s-au ridicat la enorma sumă de 56.075.752 lei, care nu a putut fi recuperată niciodată în totalitate. Mult mai însemnate au fost jertfele omeneşti atât de pe front, din prima linie, cât şi cele ale unor martiri ucişi de crudul ocupant. Între cei sacrificaţi de ocupanţi se numără şi: Ştefan Despa din comuna Dozeşti, Ilie T. Vintilă din Măciuca, Gaia Matei din Sineşti şi mulţi alţii.
Toate acestea nu au fost zadarnice. Victoria finală a fost a acelora care au dus un război drept ce nu avea alt scop decât realizarea dezideratului profund naţional al unirii.
Prin documente de arhivă au fost rememorate evenimente şi aduse peste timp mesajul celor de ieri care s-au jertfit pentru binele României – în inimile şi minţile celor de azi.
Volumul Marea Unire de la 1 Decembrie 1918– la Ramnicu Valcea – Documente inedite va fi distribuit, in primul rand, la bibliotecile valcene, dar si in scolile judetului.
