Zilele trecute, senatorul PSD Bogdan Matei a depus la Parlament o propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În expunerea de motive, se arată că „potrivit specialiştilor, tinand cont de prevederile Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificările si completările ulterioare, sunt considerate pesoane cu handicap acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale si/sau asociate, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii, necesitând masuri de protectie in sprijinul integrării si incluziunii sociale. Cat despre invaliditate, specialiştii confirma cateva diferente clare. Invaliditatea este o noţiune medico-juridica care exprima statutul particular al unei persoane asigurate in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, care beneficiaza de drepturi conform legii si este cuantificata in raport cu posibilitatea desfasurarii activitatilor legate de viata cotidiana si/sau profesionala. Nu exista identitate intre noţiunea de invaliditate si cea de handicap, acestea fiind reglementate in mod distinct, fiind constatate de organe de specialitate diferite, in condiţii diferite si conferind persoanelor in cauza statute si drepturi diferite. Insa, handicapul nu exclude in mod automat invaliditatea. Astfel, in condiţiile legii, o persoana care este încadrata in grad de handicap va putea fi pensionata pentru invaliditate daca invaliditatea este constatata de către medicul specializat in expertiza medicala a capacitatii de munca din cadrul CNPP. Iar aici ajungem la subiectul cel mai delicat si arzator din acest moment privitor la pensiile de invaliditate si de handicap. Si anume, criteriile de încadrare pentru a putea beneficia de ele! Orice act legislativ care nu mai foloseste nevoilor celor caruia ii este destinat este nul! Orice act legislativ care, in loc sa uşureze statutul celor caruia ii este destinat, dimpotrivă, il ingreuneaza sau il face si mai dificil, este nu doar nul, ci reprezintă si un factor de prejudiciu. Exact opusul scopului originar al legislaţiei! În aceasta situatie se afla in prezent Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Cea care se bazeaza pe principiul nediscriminarii, dar ale cărei norme, in prezent nu mai respecta intentiile legiutorului. La momentul actual, criteriile medicale pentru obţinerea pensiei de invaliditate si pentru încadrarea in grad de handicap nu mai sunt actuale, ele nemaireflectand întocmai realitatea noilor diagnostice aparute si, prin urmare, nevoile si interesele beneficiarului stabilite si garantate de insasl Legea Fundamentala a României. În plus, persoanelor care suferă de diverse grade de invaliditate sau de handicap li se cere în mod constant sa se deplaseze si sa faca eforturi peste puterile lor, creandu-li-se prejudicii pentru a fi rediagnosticate si revalidate, in condiţiile in care, in mod evident, circuitul ar putea fi unul diferit, invers si unul cat se poate de orientat si aplicat situatiei reale a beneficiarului, asigurandu-i confortul si bunastarea si nemaisupunandu-l in mod sistematic la situatii care ii pot aduce grave prejudicii fizice, psihice sau emoţionale sau ii pot pune si mai mult In pericol starea de sanatatea si asa precara. În plus, asa cum menţionam şi mai sus, facand apel la principiul fundamental de drept internaţional si naţional, acela al nediscriminarii, boala sau accidentele nu aleg în funcţie de varsta, nu fac selecţii si nici nu le putem prevedea! De aceea, consideram nu doar inutil, ci de-a dreptul periculoasa, clar discriminatorie si absolut negativa si prejudicianta orice forma, cerinţa si prevedere prin care se tine cont de varsta la stabilirea oricărui diagnostic in vederea incadrarii pentru pensia de handicap si/ sau invaliditate. Ca sa nu mai menţionam de situatiile complet absurde si de un ridicol trist in care persoane cu membre amputate sunt chemate la reevaluari! Iar acestea sunt cateva exemple scurte ce reflecta necesitatea si urgenta revizuirii legislative in scopul imbunatatirii acestei legi, acesta fiind un gest de restaurare fireasca. Insistam asupra caracterului pozitiv al fiecărei legi si al aceleia de reprezentare cat mai exacta, precisa si benefica a sa fata de cei careia ii este destinata. În acelaşi timp, la fel de importanta pentru actul legislativ este adapatarea continua si constanta la condiţiile si schimbările ce se produc la nivel general, cat, mai ales, in domeniul specific la care face referire”.
